deziotacizá vr [At: PUȘCARIU, L. R. I, 227 / S și: (înv) desi~ / Pzi: 3 ~zeáză / E: dez- + iotaciza, cf fr déiotaciser] (Rar; d. sunete; pex d. cuvinte) A pierde caracterul iotacizat.

deziotacizá vb. (sil. -io-ta-), ind. prez. 3 sg. deziotacizeáză

DEZIOTACIZÁ vb. tr., refl. a reveni, sub influența limbii literare, la formele cu dentalele sau cu vocala e nealterate de iot. (< dez- + iotaciza)