Dicționare ale limbii române

12 definiții pentru dezamăgire

dezamăgíre sf [At: FILIMON, O. I. 94 / S și: (înv) desa~ / Pl: ~ri / E: dezamăgi] 1 Decepționare. 2 (Îlav) Cu ~ Descurajat.
DEZAMĂGÍRE, dezamăgiri, s. f. Faptul de a dezamăgi sau de a fi dezamăgit; deziluzie, decepție. – V. dezamăgi.
DEZAMĂGÍRE, dezamăgiri, s. f. Faptul de a dezamăgi sau de a fi dezamăgit; deziluzie, decepție. – V. dezamăgi.
DEZAMĂGÍRE, dezamăgiri, s. f. Deziluzie, decepție. Mărturisind duioșii și dezamăgiri... cîntarea înecată de dor se îndepărta, se stingea. M. I. CARAGIALE, C. 158. Copila nu încetă să-l iubească, în ciuda dezamăgirilor. MACEDONSKI, O. III 17.
!dezamăgíre (de-za-/dez-a-) s. f., g.-d. art. dezamăgírii; pl. dezamăgíri
dezamăgíre s. f. (sil. mf. dez-), g.-d. art. dezamăgírii; pl. dezamăgíri
DEZAMĂGÍRE s. decepție, deziluzie, (fam. fig.) dezumflare. (A încercat o cruntă ~.)
Dezamăgire ≠ amăgire
DEZAMĂGÍRE ~i f. 1) v. A DEZAMĂGI și A SE DEZAMĂGI. 2) Pierdere a iluziilor; înșelare a speranțelor; deziluzie; decepție. /v. a (se) dezamăgi
dezamăgire f. deziluziune.
* dezamăgíre f. (d. deziluziune). Scoatere din amăgire. Deziluziune, decepțiune.
DEZAMĂGIRE s. decepție, deziluzie, (fam. fig.) dezumflare. (A încercat o cruntă ~.)

Dezamăgire dex online | sinonim

Dezamăgire definitie

Intrare: dezamăgire
dezamăgire substantiv feminin
  • silabisire: dez-