Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
11 definiții pentru dezagrement
dezagremént sn [At: COSTINESCU / S și: (înv) desa~ / V: (îvr) ~mấnt, (rar) ~rament / E: fr désagrément] (Liv) 1 Neplăcere. 2 Neajuns.
DEZAGREMÉNT, dezagremente, s. n. (Livr.) Neplăcere, neajuns. – Din fr. désagrément.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
DEZAGREMÉNT, dezagremente, s. n. (Livr.) Neplăcere, neajuns. – Din fr. désagrément.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
DEZAGREMÉNT, dezagremente, s. n. (Franțuzism rar) Neplăcere, neajuns.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
!dezagremént (livr.) (de-za-gre-/dez-a-) s. n., pl. dezagreménte
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
dezagremént s. n. (sil. -gre-; mf. dez-), pl. dezagreménte
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
DEZAGREMÉNT s. v. neajuns, neplăcere.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
DEZAGREMÉNT s.n. (Rar) Neplăcere, supărare. [Pl. -te, -turi. / cf. fr. désagrément].
DEZAGREMENT s. n. neplăcere, neajuns, supărare. (< fr. désagrément)
- sursa: MDN '00 2000
- permalink
DEZAGREMÉNT ~e n. livr. Sentiment de neplăcere. /<fr. désagrément
- sursa: NODEX 2002
- permalink
dezagrement s. v. NEAJUNS. NEPLÄ‚CERE.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
Dezagrement dex online | sinonim
Dezagrement definitie
Intrare: dezagrement (pl. -e)
dezagrement pl. -e substantiv neutru
- silabisire: -gre-; mf. dez-
