Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru dezacordare

dezacordáre sf [At: PONTBRIANT, D. / S și: (înv) desa~ / Pl: ~dắri / E: dezacorda] 1 Dezacord (3). 2 (Înv) Dezbinare. 3 (Fiz) Modificare a caracteristicilor unui sistem oscilant în scopul modificării frecvenței lui proprii de oscilații astfel încât acesta să nu mai coincidă cu o anumită frecvență de reper Si: dezacord (10), (rar) dezacordat1 (3). 4 (Rar) Dezacord (9).
DEZACORDÁRE, dezacordări, s. f. Faptul de a se dezacorda. – V. dezacorda.
DEZACORDÁRE, dezacordări, s. f. Faptul de a se dezacorda. – V. dezacorda.
!dezacordáre (de-za-/dez-a-) s. f., g.-d. art. dezacordắrii; pl. dezacordắri
dezacordáre s. f. (sil. mf. dez-), g.-d. art. dezacordării; pl. dezacordări
DEZACORDÁRE s. discordare. (~ unei viori.)
Dezacordare ≠ acordare
DEZACORDÁRE s.f. Faptul de a (se) dezacorda. [< dezacorda].
DEZACORDARE s. discordare. (~ unei viori.)

dezacordare definitie

dezacordare dex

Intrare: dezacordare
dezacordare substantiv feminin
  • silabisire: dez-