despriponi vt [At: DEX / Pzi: ~nésc / E: des- + priponi] A dezlega un animal de priponul de care fusese legat.

DESPRIPONÍ, despriponesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A dezlega un animal de la priponul de care fusese legat. – Pref. des- + priponi.

DESPRIPONÍ, despriponesc, vb. IV. Tranz. A dezlega un animal de la priponul de care fusese legat. – Des¹- + priponi.

DESPRIPONÍ, despriponesc, vb. IV. Tranz. A dezlega un animal de la priponul de care fusese legat. Du-te și despriponește caii omenești, că eu pui șeile pe ai noștri. SANDU-ALDEA, U. P. 71.

despriponí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despriponésc, imperf. 3 sg. despriponeá; conj. prez. 3 să despriponeáscă

despriponí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. despriponésc, imperf. 3 sg. despriponeá; conj. prez. 3 sg. și pl. despriponeáscă

DESPRIPONÍ vb. (reg.) a despăivăna. (A ~ un cal.)

A DESPRIPONÍ ~ésc tranz. (animale priponite) A elibera, dezlegând de la pripon. /des- + a priponi

despriponésc v. tr. Scot priponu uneĭ vite (o dezleg). V. despăĭvănez.

DESPRIPONI vb. (reg.) a despăivăna. (A ~ un cal.)