desfățát², ~ă a [At: DL / V: dis~, (îvr) ~svă~ / Pl: ~ați, ~e / E: desfăța] 1 (D. perne, plăpumi) Căruia i s-au scos învelitorile sau fețele. 2 (D. pat sau așternuturi) Rămas fără rufărie. 3 (Pan) Dat la o parte. 4 (Reg) Expus vederii.

desfățát¹ sn [At: MDA ms / V: dis~, (îvr) ~svă~ / E: desfăța] 1-4 Desfățare (1-4).

DESFĂȚÁT, -Ă, desfățați, -te, adj. 1. (Despre perne sau plăpumi) Fără față. 2. (Reg.) Larg deschis, expus vederii. – V. desfăța.

DESFĂȚÁT, -Ă, desfățați, -te, adj. 1. (Despre perne sau plăpumi) Fără față, neînfățat. 2. (Reg.) Larg deschis, expus vederii. – V. desfăța.

DESFĂȚÁT, -Ă, desfățați, -te, adj. 1. (Despre perne sau plăpumi) Fără față; neînfățat; p. ext. (despre pat) fără rufărie. 2. (Mold., rar) Larg deschis, expus vederii. [Casele] au început a să supune regulelor proporției, a să împodobi cu coloane, cu ferestre largi și luminoase, cu balcoane desfățate. ALECSANDRI, C. 97.

DESFĂȚÁT adj. neînfățat. (Pernă ~; pat ~.)

Desfățat ≠ înfățat

DESFĂȚAT adj. neînfățat. (Pernă ~; pat ~.)