deraiére sf [At: MACEDONSKI, O. III, 76 / Pl: ~ri / E: deraia] 1 Ieșire de pe șine Si: deraiat1 (1). 2 (Pex) Accident provocat de ieșirea de pe linie a unei sau a mai multor roți ale unui vehicul care circulă pe șine Si: deraiat1 (2). 3 (Fig) Vorbire anapoda Si: deraiat1 (3). 4 (Fig) Divagație.

DERAIÉRE, deraieri, s. f. Acțiunea de a deraia și rezultatul ei. [Pr.: -ra-ie-] – V. deraia.

DERAIÉRE, deraieri, s. f. Acțiunea de a deraia și rezultatul ei. [Pr.: -ra-ie-] – V. deraia.

DERAIÉRE, deraieri, s. f. Acțiunea de a deraia. La curbe, locomotiva și vagoanele săreau pe șine și amenințau cu deraierea. MACEDONSKI, O. III 76.

deraiére s. f., g.-d. art. deraiérii; pl. deraiéri

deraiére s. f. (sil. -ra-ie-), g.-d. art. deraiérii; pl. deraiéri

DERAIÉRE s.f. Acțiunea de a deraia. [Pron. -ra-ie-. / < deraia].