depănát2, ~ă a [At: LM / V: (reg) dăpân~ / Pl: ~ați, ~e / E: depăna] 1 (D. fire) Strâns în scul, în ghem sau mosor. 2 (Fig; rar) Învârtit de păr. 3 Certat. 4 Răfuit. 5 (Reg; d. oameni îf dăpânat) Slab.

DEPĂNÁT2, -Ă, depănați, -te, adj. (Despre fire) Strâns în scul, în ghem sau pe mosor. – V. depăna.

DEPĂNÁT2, -Ă, depănați, -te, adj. (Despre fire) Strâns în scul, în ghem sau pe mosor. – V. depăna.

DEPĂNÁT2, -Ă, depănați, -te, adj. (Despre fire) Strîns în scul, în ghem sau pe mosor.

contról-depănát s. n. (text.) Sectorul de control al depănării corecte a firelor ◊ „Pe tânăra muncitoare I.C. de la control-depănat o întâlnești des pe aici.” Sc. 20 V 61 p. 1 (din control + depănat; Fl. Dimitrescu în LR 2/62 p. 135)