depila vt [At: BARBU, I. 86 / Pzi: ~léz / E: fr dépiler, lat depilare] 1 A îndepărta părul de pe pielea pregătită pentru tăbăcit. 2 A îndepărta părul de pe corp sau de pe față (smulgându-l sau distrugându-l cu ajutorul razelor Röntgen, al unor pensete speciale sau al substanțelor depilatoare), în scop igienic sau estetic Si: a epila.

DEPILÁ, depilez, vb. I. 1. Tranz. A îndepărta părul de pe pielea pregătită pentru tăbăcit. 2. Tranz. și refl. A(-și) îndepărta părul de pe corp sau de pe față (smulgându-l sau distrugându-l cu ajutorul razelor Roentgen, al unor pensete speciale sau al substanțelor depilatoare), în scop igienic sau estetic; a epila. – Din fr. dépiler, lat. depilare.

DEPILÁ, depilez, vb. I. Tranz. 1. A îndepărta părul de pe pielea pregătită pentru tăbăcit. 2. A îndepărta părul de pe corp sau de pe față (smulgându-l sau distrugându-l cu ajutorul razelor Roentgen, al unor pensete speciale sau al substanțelor depilatoare), în scop igienic sau estetic; a epila. – Din fr. dépiler, lat. depilare.

DEPILÁ, depilez, vb. I. Tranz. A înlătura părul de pe pielea pregătită pentru tăbăcit. ♦ A înlătura părul de prisos de pe corpul omului.

depilá (a ~) vb., ind. prez. 3 depileáză

depilá vb., ind. prez. 1 sg. depiléz, 3 sg. și pl. depileáză

DEPILÁ vb. 1. a (se) epila. 2. (TĂBĂCĂRIE) a părui.

DEPILÁ vb. I. tr. A îndepărta, a înlătura părul de pe piele. [P.i. -lez. / < fr. dépiler, cf. it., lat. depilare].

DEPILÁ vb. tr. a înlătura părul de pe piele. ◊ a îndepărta perișorii de pe pielița unui fruct. (< fr. dépiler, lat. depilare)

A DEPIL/Á ~éz tranz. 1) (piei pentru tăbăcit) A curăța de păr. 2) (părți ale corpului) A lipsi de păr în scopuri igienice sau estetice. 3) (părul de pe picioare, față etc.) A îndepărta în scopuri igienice sau estetice. /<fr. dépiler, lat. depilare

*depiléz v. tr. (lat. dé-pilo, -piláre, d. pĭlus, păr. V. depărez, păr). Zmulg păru saŭ îl fac să cadă de pe corp. – Și epilez (lat. e-pilare).

DEPILA vb. 1. a (se) epila. 2. (TĂBĂCĂRIE) a părui.