DEPĂNĂTOÁRE, depănători, s. f. Dispozitiv pe care sînt așezate sculurile la mașinile care deapănă firul pe mosoare sau pe țevi; (în ind. casnică) unealtă simplă pe care e pus tortul cînd se deapănă; vîrtelniță.

depănătoáre² (dispozitiv) s. f., g.-d. art. depănătórii; pl. depănătóri

depănătoáre (instrument) s. f., g.-d. art. depănătórii; pl. depănătóri

DEPĂNĂTOÁRE s. (TEXT.) vârtelniță, (pop.) rășchitor, sucală, (reg.) letcă, roată, rotan, (înv.) sfârlează. (~ pentru firele de lână.)

DEPĂNĂTOÁRE ~óri f. 1) Mașină de depănat. 2) Dispozitiv pe care se instalează sculurile (la mașina de depănat). /a depăna + suf. ~ătoare

depănătoare f. unealtă de depănat, vârtelniță.

depănătóare f., pl. orĭ. Vîrtelniță, mașină care ține ața pe care o depenĭ.

vîrtélniță și (Mold. sud și) vîrténiță f., pl. e (nsl. vretenica, macara, bg. vŭrtel, frigare, d. vŭrtĭy, învîrtesc). Unealtă de depănat, numită și depănătoare.

DEPĂNĂTOARE s. vîrtelniță, (pop.) rășchitor, sucală, (reg.) letcă, roată, rotan, (înv.) sfîrlează. (~ pentru firele de lînă.)