Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru denunțat

denunțát1 sn [At: MDA ms / E: denunța] 1 Denunț (1-2). 2 Pâră.
denunțát2, ~ă a [At: BOUREANU, S. P. 28 / Pl: ~ați, ~e / E: denunța] 1 (D. o infracțiune) Adus la cunoștința unei autorități, unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală. 2 (D. oameni) Pârât. 3 (D. un contract, un act etc.) Declarat ca nemaifiind în vigoare. 4 (D. un contract) Reziliat unilateral.
DENUNȚÁ, denunț, vb. I. Tranz. 1. A aduce la cunoștința unei autorități săvârșirea unei infracțiuni, a face un denunț. ♦ A pârî. 2. A comunica oficial că un contract, un act încetează de a mai fi în vigoare; a rezilia unilateral un contract. – Din fr. dénoncer, lat. denuntiare.
denunțá vb., ind. prez.1 sg. denúnț, 3 sg. și pl. denúnță
DENUNȚÁ vb. 1. a pârî, a reclama, a spune, (pop.) a vinde, (Mold., Transilv. și Maram.) a ponoslui, (înv.) a jelui, a vădi, (fam. fig.) a aranja, a turna. (L-a ~ autorităților.) 2. v. dezaproba.
DENUNȚÁ vb. I. tr. 1. A semnala unei autorități comiterea unei infracțiuni; a pârî. 2. A declara nul, nevalabil, expirat (un tratat, un act etc.). 3. A indica, a demonstra. [P.i. denúnț. / < lat. denuntiare, cf. fr. dénoncer].
denunțá (-ț, -át), vb.1. A aduce la cunoștință o infracțiune. – 2. A rezilia unilateral un contract. Fr. dénoncer. – Der. denunț, s. n., deverbal, prin analogie cu anunț; denunțător, s. m.
A DENUNȚÁ denúnț tranz. 1) (persoane) A învinui printr-un denunț; a pârî; a declara. 2) (tratate, acte etc.) A declara în mod unilateral ca încetând de a fi în vigoare. /<fr. dénoncer, lat. denuntiare

denunțat definitie

denunțat dex

Intrare: denunțat
denunțat