denaționalizáre sf [At: DEX / P: ~ți-o~ / Pl: ~zắri / E: fr dénationaliser] Trecere a unui bun, de obicei imobil, întreprindere etc. din proprietatea statului în proprietate privată, conform statutului avut inițial Si: denaționalizat¹.

DENAȚIONALIZÁRE, denaționalizări, s. f. Trecere a unei întreprinderi sau a unei ramuri economice naționalizate în proprietate privată. [Pr.: -ți-o-] – După fr. dénationaliser.

DENAȚIONALIZÁRE, denaționalizări, s. f. Trecere a unei întreprinderi sau a unei ramuri economice naționalizate în proprietate privată. [Pr.: -ți-o-] – După fr. dénationaliser.

denaționalizáre (-ți-o-) s. f., g.-d. art. denaționalizắrii; pl. denaționalizắri

denaționalizáre (econ.) s. f. → naționalizare

DENAȚIONALIZÁRE s.f. Trecere a unei întreprinderi sau a unei ramuri economice din patrimoniul național în proprietate privată. [Pron. -ți-o-. / < denaționaliza].

DENAȚIONALIZÁRE s. f. trecere a unei întreprinderi, a unei ramuri economice din patrimoniul național în proprietate privată. (< denaționaliza)

denaționalizáre s. f. Scoatere de sub jurisdicția și proprietatea statului a unei întreprinderi ◊ „[...] a criticat vehement politica guvernului [...] și, în special, denaționalizarea – prin vânzarea către firme particulare – a unor importante societăți industriale aparținând statului [...]” Sc.tin. 11 XI 85 p. 4 (din des- + naționalizare; cf. fr. dénationalisation; DMC 1967; DEX)