defensiv, ~ă [At: I. GOLESCU, C. / V: ~nzív, dif~, (înv) ~fansív sm, ~fan~, ~nzí~ / Pl: ~i, ~e / E: fr défensif] 1 a Care este făcut pentru apărare. 2 a Care apără. 3 a De apărare. 1-2 sf (Stare sau ) poziție de apărare.

DEFENSÍVĂ, defensive, s. f. Stare sau poziție de apărare. – Din fr. défensive.

DEFENSÍVĂ, defensive, s. f. Stare sau poziție de apărare. – Din fr. défensive.

DEFENSÍVĂ, defensive, s. f. (În opoziție cu ofensivă) Stare sau poziție de apărare.

defensívă s. f., g.-d. art. defensívei; pl. defensíve

defensívă s. f., pl. defensíve

DEFENSÍVĂ s. (MIL.) apărare. (Armata se află în ~.)

Defensivă ≠ ofensivă

DEFENSÍVĂ s.f. (op. ofensivă) Formă de luptă adoptată în scopul de a rezista atacurilor inamicului; apărare. [< fr. défensive].

DEFENSÍVĂ ~e f. (în opoziție cu ofensivă) Formă de luptă care are ca scop de a rezista atacurilor inamice; apărare. /<fr. défensive

defensivă f. dispozițiune de a se apăra: a lua defensiva.

*defensív, -ă adj. (mlat. defensivus). De apărare: armă defensivă. S.f. pl. e. Starea de apărare (în opoz. cu ofensivă): a fi, a sta în defensivă. Adv. În mod defensiv, în apărare.

DEFENSIVĂ s. (MIL.) apărare. (Armata se află în ~.)