decrepitá vtr [At: MARIN, PR. II, 37/22 / Pzi: ~téz și (înv) 3 ~épită / E: fr décrépiter] 1-2 A (se) produce o decrepitare.

DECREPITÁ, decrepitez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) produce o decrepitare. – Din fr. décrépiter.

DECREPITÁ, decrepitez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) produce o decrepitare. – Din fr. décrépiter.

decrepitá (a ~) (de-cre-) vb., ind. prez. 3 decrepiteáză

decrepitá vb. (sil. -cre-), ind. prez. 1 sg. decrepitéz, 3 sg. și pl. decrepiteáză

DECREPITÁ vb. tr., refl. a (se) produce o decrepitare. (< fr. décrépiter)