Dicționare ale limbii române

6 definiții pentru decopertare

decopertáre sf [At: DEX2 / V: desc~ / Pl: ~tắri / E: decoperta] 1 Desfacere a acoperișului unei construcții Si: decopertat1 (1), decopertă (1). 2 (Spc) Dezvelire a unui zăcământ (care se exploatează la suprafață) Si: decopertat1 (2), decopertă (2).
DECOPERTÁRE, decopertări, s. f. Acțiunea de a decoperta. [Var.: descopertáre s. f.] – V. decoperta.
DECOPERTÁRE, decopertări, s. f. Acțiunea de a decoperta. [Var.: descopertáre s. f.] – V. decoperta.
*decopertáre s. f., g.-d. art. decopertắrii; pl. decopertắri
decopertáre s.f., pl. decopertări
decopertáre s. f. ♦ 1. (constr.) Desfacerea elementului acoperitor al unei construcții, spre a ajunge la structura de rezistență ◊ „Nu se analizează numai elementele care evidențiază avarii ci întreaga rezistență a imobilului. Pe de altă parte, trebuie cunoscută structura acestei case, ceea ce se poate afla în cazul blocurilor vechi – doar prin decopertare.” R.l. 20 IV 77 p. 1; v. și cămășuire. ♦ 2. (mine) Dezvelirea unui zăcământ care se exploatează la suprafață ◊ „Lucrările de decopertare au început în 1976, iar trei ani mai târziu a început încărcatul cărbunelui în basculante.” R.l. 1 XI 84 p. 5 (din descoperta; DEX-S)

Decopertare dex online | sinonim

Decopertare definitie

Intrare: decopertare
decopertare substantiv feminin
Creare CV Creare CV