Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
3 definiții pentru deconcertare
deconcertáre sf [At: MDA ms / Pl: ~ắri / E: deconcerta] (Liv) Pierdere a siguranței de sine Si: deconcertat1, tulburare, zăpăcire. modificată
DECONCERTÁRE s. v. derută, descumpănire, dezorientare, încurcătură, nedumerire, perplexitate, zăpăceală.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
deconcertare s. v. DERUTĂ. DESCUMPĂNIRE. DEZORIENTARE. ÎNCURCĂTURĂ. NEDUMERIRE. PERPLEXITATE. ZĂPĂCEALĂ.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
Deconcertare dex online | sinonim
Deconcertare definitie
Intrare: deconcertare
deconcertare
