decóct sn [At: MEȘT. DOFT. II, 41^r/15 / V: ~ă / Pl: ~uri / E: ger Dekokt, lat decoctum] Soluție apoasă obținută prin fierberea unor plante alimentare sau medicinale, în vederea extragerii principiilor active din acestea Si: decoct (3).

DECÓCT, decocturi, s. n. Soluție apoasă obținută prin fierberea anumitor plante alimentare sau medicinale, în vederea extragerii principiilor active din acestea. [Var.: (reg.) dicóct s. n.] – Din germ. Dekokt, lat. decoctum.

DICÓCT s. n. v. decoct.

DECÓCT, decocturi, s. n. Soluție apoasă obținută prin fierberea anumitor plante alimentare sau medicinale, în vederea extragerii principiilor active din acestea. [Var.: (reg.) dicóct s. n.] – Din germ. Dekokt, lat. decoctum.

DICÓCT s. n. v. decoct.

DECÓCT, decocturi, s. n. Preparat lichid rezultat din fierberea în apă a unor plante alimentare sau medicinale. V. infuzie. Să treci pe la spițerie ca să-i aduci decoctul acesta. ALECSANDRI, T. 1638. – Variantă: (regional) dicóct (NEGRUZZI, S. I 207) s. n.

DICÓCT s. n. v. decoct.

decóct s. n., pl. decócturi

decóct s. n., pl. decócturi

DECÓCT s. decocție. (~ din floare de tei.)

DECÓCT s.n. Preparat lichid obținut prin fierberea unor plante în apă; decocție. [< germ. Dekokt, lat. decoctum].

DECÓCT s. n. preparat lichid obținut prin decocție. (< germ. Dekokt, lat. decoctum)

DECÓCT ~uri n. Soluție (apoasă) obținută prin fierberea unor plante (medicinale sau alimentare) în vederea extragerii principiilor active ale acestora. /<germ. Dekoct, lat. decoctum

*decóct n., pl. urĭ (lat. decoctum, d. dé-coquo, -cóquere, a ferbe. V. coc). Fertură (de ex. cafeaŭa), băutură medicinală, leac fert.

DECOCT s. decocție. (~ din floare de tei.)