decimáre sf [At: BUDAI-DELEANU, ap. DA ms / Pl: ~mắri / E: decima] 1 (În Roma antică și în Evul Mediu) Pedepsire a unei unități militare prin executare a fiecărui al zecelea soldat Si: decimat¹ (1), decimație (1). 2 Ucidere în masă Si: decimat¹ (2), decimație (2). 3 (Fig) Critică foarte severă Si: decimat¹ (3)

DECIMÁRE, decimări, s. f. Acțiunea de a decima și rezultatul ei; ucidere în masă; decimație. – V. decima.

DECIMÁRE, decimări, s. f. Acțiunea de a decima și rezultatul ei; ucidere în masă; decimație. – V. decima.

decimáre s. f., g.-d. art. decimắrii; pl. decimắri

decimáre s. f., g.-d. art. decimării; pl. decimări

DECIMÁRE s. v. masacrare.

DECIMÁRE s.f. Acțiunea de a decima și rezultatul ei; ucidere în masă, decimație. [< decima].