decálc sn [At: L. ROM. 1953, nr. 3, 90 / Pl: ~uri / E: fr décalque] 1 Desen, model etc. reprodus pe o hârtie sau pe o suprafață oarecare după modelul executat pe o hârtie transparentă, pe calc. 2 (Lin; rar) Calc.

DECÁLC, decalcuri, s. n. 1. Procedeu care permite decalcarea. ♦ Hârtie obținută prin decalcare. 2. (Lingv.) Calc (2). – Din fr. décalque.

DECÁLC, decalcuri, s. n. 1. Procedeu care permite decalcarea. ♦ Hârtie obținută prin decalcare. 2. (Lingv.) Calc (2). – Din fr. décalque.

DECÁLC, decalcuri, s. n. (Lingv.) Calc. Amintim aici numai sistemul nostru de numărătoare de la 11-19 și de la 20-99, care e un decalc după slavă. L. ROM. 1953, nr. 3, 90.

decálc s. n., pl. decálcuri

decálc s. n., pl. decálcuri

DECÁLC s. v. calc.

DECÁLC s.n. 1. Desen obținut prin decalcare. 2. (Lingv.) Calc. [< fr. décalque].

DECÁLC s. n. 1. desen obținut prin decalcare. 2. (lingv.) calc (2). (< fr. décalque)

DECÁLC ~uri n. 1) Desen obținut prin decalcomanie. 2) lingv. v. CALC. /<fr. décalque

decalc n. lucrarea și rezultatul decalcării (= fr. décalque).

DECALC s. calc. (Copia pe hîrtie de calc a unui desen se numește ~.)