Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru debilitare

debilitáre sf [At: DEX / Pl: ~tắri / E: debilita] 1-2 Pierdere a rezistenței unui organism (la efort fizic sau) la îmbolnăviri Si: debilitat1 (1-2).
DEBILITÁRE, debilitări, s. f. Faptul de a (se) debilita; debilitate. – V. debilita.
DEBILITÁRE, debilitări, s. f. Faptul de a (se) debilita; debilitate. – V. debilita.
DEBILITÁRE s. f. Faptul de a (se) debilita; debilitate.
debilitáre s. f., g.-d. art. debilitắrii; pl. debilitắri
debilitáre s. f., g.-d. art. debilitării; pl. debilitări
DEBILITÁRE s. șubrezire. (~ unui copil.)
DEBILITÁRE s.f. Acțiunea de a (se) debilita și rezultatul ei; slăbire; slăbiciune. [< debilita].
DEBILITARE s. șubrezire. (~ unui copil.)

Debilitare dex online | sinonim

Debilitare definitie

Intrare: debilitare
debilitare substantiv feminin