Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
7 definiții pentru debavurare
debavuráre sf [At: DEX / Pl: ~rắri / E: debavura] Îndepărtare a bavurii de pe piesele matrițate, turnate, laminate etc. prin ștanțare, dăltuire, polizare.
DEBAVURÁRE, debavurări, s. f. Acțiunea de a debavura și rezultatul ei. – V. debavura.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
DEBAVURÁRE, debavurări, s. f. Acțiunea de a debavura și rezultatul ei. – V. debavura.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
debavuráre s. f., g.-d. art. debavurắrii; pl. debavurắri
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
debavuráre s. f., g.-d. art. debavurării; pl. debavurări
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
DEBAVURÁRE (< de4 + bavură) s. f. Operație de îndepărtare prin ștanțare, dăltuire, polizare etc. a bavurii de pe piesele matrițate, turnate, laminate etc.
- sursa: DE 1993-2009
- permalink
Debavurare dex online | sinonim
Debavurare definitie
Intrare: debavurare
debavurare substantiv feminin
