căcădér sm vz cacadâr

CĂCĂDÉR, căcădéri, s. m. (Var.) Cacadâr. (cf. cacadâr)

căcădér (-ri), s. m. – Măceș. – Var. căcăjder, caca(j)der, căcî(j)der. Ngr. ϰουϰουδέρος „plin de semințe”, de la ϰούϰουδον „boabă” (Cihac, II, 64). – Der. căcădușe, s. f. (fruct de măceș).