cotlét [At: NEGRUZZI, S. I, 207 / V: ~tă sf / Pl: ~e sn, sf, ~éți sm / E: fr côtelette] 1-3 sn Coastă de vițel, de berbec sau de porc, împreună cu felia de carne corespunzătoare din mușchiul spinării. 4 sn Friptură din cotlet (1). 5 sm (Fam) Favoriți (mari și deși).

cotlétă sf vz cotlet

COTLÉT, cotlete, s. n. 1. Sortiment de carne, împreună cu osul, tăiată din partea superioară a coastelor; antricot. 2. (La pl.) Favoriți. – Din fr. côtelette.

COTLÉT, cotlete, s. n. 1. Sortiment de carne, împreună cu osul, tăiată din partea superioară a coastelor; antricot. 2. (La pl.) Favoriți. – Din fr. côtelette.

COTLÉT, cotlete, s. n. 1. Coastă de porc, de vițel sau de berbec împreună cu bucata corespunzătoare de carne. V. costiță. Rămaserăm la un han să gustăm cîte ceva. Ni se servi două cotlete arse, pîine neagră și vin acru. BOLINTINEANU, O. 281. Cere cotlete și biftecuri. I. IONESCU, M. 684. 2. (La pl., familiar) Favoriți. Își trăgea cotletele grav, cu mustățile rase, în fața unui maldăr de gazete streine... pufăia dintr-o havană. VLAHUȚĂ, O. A. III 26.

cotlét (antricot) (co-tlet) s. n., pl. cotléte

cotlét (antricot) s. n. (sil. -tlet), pl. cotléte

COTLÉT s. v. antricot.

COTLÉT s.n. 1. Coastă de porc, de vițel sau de berbec împreună cu bucata corespunzătoare de carne. 2. (La pl.; fam.) Favoriți. [< fr. côtelette].

COTLÉT s. n. 1. antricot. 2. (pl.) favoriți (III). (< fr. côtelette)

cotlét (cotléte), s. n. – 1. Antricot. – 2. (S. m.) Favoriți. – Var. (1) cotletă. Fr. côtelette.

COTLÉT ~e n. 1) Bucată de carne de vită sau de porc, tăiată din regiunea intercostală; antricot; costiță. 2) Friptură din asemenea carne. /<fr. côtelette

costíță f., pl. e (dim. d. coastă. Cp. și cu bg. kostíca, arșic, d. kostĭ, os). În măcelărie și bucătărie, garf, pîrjoală, bucată de carne cu o bucățică de coastă: costiță de purcel friptă pe grătar. – Barb. cotletă, cotlet și antricot (fr. côtelette și entrecôte).

*cotlétă f., pl. e (fr. côtelette, dim. d. côte, coastă. V. coastă). Barb. Costiță (la bucătărie). Fig. Iron. Barbă lăsată numaĭ de la ureche pînă în mijlocu obrazuluĭ. – Și cotlet, n., pl. e (costiță) și masc. (barbă).

COTLET s. antricot, (prin Mold.) tarac. (Un ~ de porc.)

COTLET, cotlete, s.n. Piesă cuprinzând osul și carnea aferentă, decupată din partea superioară a coastelor de la batal, miel, porc, vițel, cerb, căprioară. Prin cotlet de pasăre se înțelege pieptul de pasăre dezosat și curățat de pieliță, fiecare jumătate fiind servită pe osul aferent de la aripă, scurtat corespunzător.