16 definiții pentru corigent
corigént, ~ă smf, a [At: TEODOREANU, M. II, 24 / V: ~ije~ / Pl: ~nți, ~e / E: lat corrigens, -tis] 1-2 (Elev) care la sfârșitul semestrului sau al anului școlar nu a obținut nota de trecere la una sau mai multe materii. corijént, ~ă smf, a vz corigent CORIGÉNT, -Ă, adj.,
s. m. și f. v. corijent. CORIJÉNT, -Ă, corijenți, -te, adj.,
s. m. și
f. (Elev sau student) care, la încheierea anului școlar, nu a obținut notă de trecere la una sau la două materii și care urmează să susțină toamna un nou examen la materia sau la materiile respective. [
Var.:
corigént, -ă adj.,
s. m. și
f.] – Din
lat. corrigens, -ntis. CORIGÉNT, -Ă, corigenți, -te, adj.,
s. m. și
f. (Elev sau student) care, la încheierea anului școlar, nu a obținut notă de trecere la una sau două materii și care urmează să dea toamna, din nou, examen la materia sau materiile respective. [
Var.:
corijent, -ă adj.,
s. m. și
f.] – Din
lat. corrigens, -ntis. CORIJÉNT, -Ă adj.,
s. m. și
f. v. corigent. CORIGÉNT, -Ă, corigenți, -te, s. m. și
f. Elev care n-a obținut notă de trecere la una sau mai multe materii și este chemat să dea un nou examen asupra acestor materii.
Corigent la matematică. ▭
Mare leneș băiatul ăsta. Nu-i de mirare că a rămas corigent. SEBASTIAN, T. 20.
!corijént/corigént adj. m.,
s. m.,
pl. corijénți/corigénți; adj. f.,
s. f. corijéntă/corigéntă, pl. corijénte/corigénte corigént adj. m., s. m., pl. corigénți; f. sg. corigéntă, pl. corigénte CORIGÉNT, -Ă adj., s.m. și f. (Elev) care nu a obținut notă de trecere la unele materii, la care urmează să dea un nou examen pentru a putea promova. [Var.
corijent, -ă adj., s.m.f. / < lat.
corrigens].
CORIJÉNT, -Ă adj., s.m. și f. v.
corigent. CORIGÉNT, -Ă adj., s. m. f. (elev) care nu a obținut notă de trecere la unele materii. (< lat.
corrigens)
CORIGÉNT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Elev care, la încheierea anului școlar, nu a obținut nota de trecere la una sau mai multe discipline, urmând să fie reexaminat toamna. /<lat. corrigens, ~ntis corigent a. și m. școlar care trebue să dea un nou examen la unele materii la cari a căzut.
*corigént, -ă adj. și s. (lat.
córrigens, -éntis). Elev saŭ elevă care trebuĭe să maĭ dea un examin la obĭectele la care a răspuns slab. V.
repetent. Corigent dex online | sinonim
Corigent definitie
Intrare: corigent (s.m.)
corigent substantiv masculin
corijent substantiv masculin