Dicționare ale limbii române

16 definiții pentru cord

cord1 sn [At: DA / Pl: ~uri / E: lat cor, coris, cf cordial] (Atm) Inimă.
cord2 sn [At: (a. 1638) IORGA, D. B. 66 / Pl: ~uri / E: mg kard] Spadă.
cord3 sn [At: LTR / E: fr corde] 1 Țesătură specială, formată din fire de urzeală bine răsucite și foarte rezistente. 2 Țesătură folosită pentru fabricarea anvelopelor.
cord4 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: nct] Cuțit folosit în industria pielăriei pentru depilare.
CORD1, corduri, s. n. (Anat.) Inimă. – Din lat. cor, -dis.
CORD1, corduri, s. n. (Anat.) Inimă. – Din lat. cor, -dis.
CORD s. n. (Med.) Inimă. Atac de cord.
cord1 (inimă, cuțit) s. n., pl. córduri
cord (anat., tehn.) s. n., pl. córduri
CORD s. v. inimă.
CORD1 s.n. Inimă. [< lat. cor].
CORD1 s. n. (anat.) inimă. (< lat. cor, -dis)
cord (córduri), s. n. – Inimă. Lat. cor,-dis (sec. XIX). Termen medical. – Der. cordial, adj., din fr.; cordialitate, s. f.
CORD1 ~uri n. Organ central al aparatului circulator, situat în partea stângă a toracelui, care asigură circulația sângelui în organism; inimă. Atac de ~. /<lat. cor, ~dis
CORD3 ~uri n. Cuțit special folosit în pielărie pentru operațiile de depilare. /Orig. nec.
CORD s. (ANAT., MED.) inimă.

Cord dex online | sinonim

Cord definitie

Intrare: cord (subst. - inimă)
cord 1 subst. - inimă substantiv neutru