14 definiții pentru combină
combínă sf [At: TOM A, C.V. 342, ap. DA ms / V: ~báin sn, ~báină snf / Pl: ~ne / E: eg combine, rs кoмбaинь] 1 Mașină de lucru complexă care îndeplinește, simultan, mai multe operații. 2 (Îs) ~ minieră Mașină care efectuează operațiile de tăiere și de desprindere a rocilor și a minereurilor, precum și de evacuare a materialului de pe locul unde se lucrează. 3 (Îs) ~ muzicală Set de aparate (tuner, pick-up, casetofon, amplificator de putere) montate într-un corp comun. 4 (Îas) Sistem audio. 5 (Îs) ~ frigorifică Ansamblu frigorific alcătuit dintr-un frigider și un congelator. COMBÁINĂ s. f. v. combină. COMBÍNĂ, combine,
s. f. Mașină de lucru complexă care îndeplinește simultan mai multe operații. ◊ Combină agricolă = mașină (autopropulsată) care execută simultan mai multe lucrări agricole. Combină minieră = mașină care efectuează operațiile de tăiere și de desprindere a rocilor și a minereurilor, precum și de evacuare a materialului de pe locul unde se lucrează. Combină muzicală = set de aparate (tuner, pick-up, casetofon, amplificatoare audio) de înregistrare-redare a sunetului; sistem audio. [
Var.:
combáină s. f.] – Din
engl. combine. Cf. rus. kombain. COMBÁINĂ s. f. v. combină. COMBÍNĂ, combine,
s. f. Mașină de lucru complexă care îndeplinește simultan mai multe operații. ◊ Combină agricolă = mașină (autopropulsată) care execută simultan mai multe lucrări agricole. Combină minieră = mașină care efectuează operațiile de tăiere și de desprindere a rocilor și a minereurilor, precum și de evacuare a materialului de pe locul unde se lucrează. Combină muzicală = set de aparate (tuner, pick-up, casetofon, amplificator de putere) montate într-un corp comun; sistem audio. [
Var.:
combáină s. f.] – Din
engl. combine. Cf. rus. kombain. COMBÁINĂ, combaine,
s. f. Combină. Combaina sovietică, a nouă, De-azi-noapte i-a sculat. Nu se oprește. Și ce nu face! Seceră și plouă Cu grîne și adună voinicește. JEBELEANU, P. 83. – Pronunțat: -bai-.
COMBÍNĂ, combine,
s. f. 1. Mașină complexă, de obicei acționată de un tractor, folosită ca mijloc perfecționat de muncă înagricultura mecanizată, care îndeplinește simultan mâi multe operații: seceratul, treieratul și selecționatul recoltei, adunînd boabele în saci, iar paiele în grămezi; părțile ei principale sînt: un aparat de tăiat, vîrtelniță, transportor, ventilator și site. Triumfătoare intră-n lan combina. BANUȘ, în POEZ. N. 46.
2. Mașină care execută simultan munca de tăiere a straturilor carbonifere, de spargere și de încărcare a cărbunilor. Introducerea combinelor de cărbune, care efectuează simultan tăierea, aruncarea și încărcarea cărbunelui, mecanizarea transportului subteran au dat posibilitatea să se creeze [în U.R.S.S.] mine cu mecanizare complexă cu un înalt nivel al muncii socialiste. LUPTA DE CLASĂ, 1953,
nr. 3-4, 135.
combínă s. f.,
g.-d. art. combínei;
pl. combíne
combínă s. f., g.-d. art. combínei; pl. combíne COMBÁINĂ s.f. v.
combină. COMBÍNĂ s.f. Mașină de lucru care îndeplinește simultan mai multe operații. ♦ Mașină agricolă care execută simultan atât lucrările de secerat, cât și pe cele de treierat. ♦ Mașină care execută în același timp tăierea și încărcarea cărbunilor. [Pl. -ne, var. combaină s.f. / < engl. combine, rus. kombain].
COMBÍNĂ s. f. mașină de lucru complexă care efectuează simultan mai multe operații. ◊ ~ muzicală = set de aparate (tuner, pick-up, casetofon, amplificator de putere) montate într-un corp comun.
COMBÍNĂ ~e f. Mașină complexă care îndeplinește într-un proces tehnologic mai multe operații. ◊ ~ agricolă mașină care execută simultan mai multe lucrări agricole (secerat, treierat etc.). ~ minieră agregat care execută simultan tăierea, spargerea și încărcarea minereurilor și rocilor. [G.-D. combinei] /<engl. combine combaínă, combaine, s.f. – (pop.) Mașină agricolă de secerat și treierat; combină. – Var. a lui combină (< eng. combine; cf. rus. kombain) (DEX, MDA). Combină dex online | sinonim
Combină definitie
Intrare: combină
combină substantiv feminin