18 definiții pentru colilie
colíe1 sf [At: POMPILIU, B. 65 / Pl: ~ii / E: colilie] (Bot; Trs) Colilie. colíe2 sf [At: VICIU, GL. / E: nct] (Trs) Grâu fiert Cf colivă. colíe3 sf [At: DN3 / E: fr colie] Element secund de compunere cu semnificația: 1-2 (Referitor la) col. 3 Colită. 4 Colon. colilíu, ~íe [At: PANN, P. V. III, 103 / V: coilíe, ~lalíe, ~lălíe, ~lelíe, ~líe sf / Pl: ~líi / E: slv кoвъль, srb кoвiy, ucr кoвъл] 1 sf Specii de plante erbacee din familia gramineelor, cu tulpini subțiri, înalte, cu frunze înguste, cu inflorescența un panicul cu prelungiri flexibile, prevăzute în vârful semințelor cu peri lungi, albi și pufoși (Stipa pennata) Si: (Trs) ceardaș, năgară, peniță, (Ban) părul-zânelor. 2 sf (D. părul capului, pex d. oameni; îla) Alb~ (Cu părul) complet alb. 3 sf (Pop; îe) A-i fi (cuiva) calea în ~ie A avea o viață fericită. 4 a Alb. cólo av [At: ANON. CAR. / V: culó / A: coló / E: acolo] 1 Acolo. 2 (Pop; îe) Ia te uită ~! Asta-i bună! 3 (Îlav) De ~ până ~ Dintr-un loc în altul (fară nici un rost). 4 (Înv; îlav) ~ și ~ Foarte rar. 5 (Înv; îlav) Pe ici, pe ~ Pe alocuri. 6 (Îal) Foarte rar. 7 (Îvp; îlav) Pe ~ pe dincolo Într-o parte..., într-alta. 8 (Înv; îlav) De ici, de ~ Dintr-una, dintr-alta. 9 (Îvp; îlav) Cât (de) ~ De la distanță. 10 (Reg; îlav) ~ cât ~ Cât pe-aci. 11 (Reg; îe) Auzi ~! Ei! 12 Simplu de tot. 13 (Pop) Târziu. 14 (Înv; îlav) Ici, ~ Din când în când. 15 (Înv; îe) Când ~ Și iată! COLILÍU, -ÍE, colilii,
s. f.,
adj. 1. S. f. Numele mai multor specii de plante erbacee din familia gramineelor, cu tulpini subțiri, înalte, cu frunze înguste, cu inflorescența un panicul cu prelungiri flexibile, prevăzute în vârful semințelor cu perișori albi și pufoși; năgară (Stipa). ◊
Expr. Alb-colilie = (despre părul capului,
p. ext., despre oameni) (cu părul) complet alb. (
Pop.) A-i fi (cuiva) calea în colilie = a avea un drum frumos, plăcut.
2. Adj. Alb (ca colilia). [
Var.: (
pop.)
colíe s. f.] –
Cf. sb. kovilje.
COLILÍU, -ÍE, colilii,
s. f.,
adj. 1. S. f. Numele mai multor specii de plante erbacee din familia gramineelor, cu tulpini subțiri, înalte, cu frunze înguste, cu inflorescența un panicul cu prelungiri flexibile, prevăzute în vârful semințelor cu peri lungi, albi și pufoși; năgară (Stipa). ◊
Expr. Alb-colilie = (despre părul capului,
p. ext., despre oameni) (cu părul) complet alb. (
Pop.) A-i fi (cuiva) calea în colilie = a avea un drum frumos, plăcut.
2. Adj. Alb (ca colilia). [
Var.: (
pop.)
colíe s. f.] –
Cf. scr. kovilje. COLILÍU, -ÍE, colilii,
adj. Foarte alb, alb de tot (cum e colilia). Voinicii ce izbesc adîncul, Pentru a da mașinii forță vie, Zoresc de-acum prin zarea colilie A iernii cu nămeți de bucurie. DEȘLIU, N. 37. Trecu degetele prin caietul coliliu al bărbii. C. PETRESCU, I. II 206. La revărsatul dimineții cîmpul e coliliu. DELAVRANCEA, S. 170. ◊ (Ca determinativ al lui «păr» sau «barbă») Un turc bătrîn, cu părul colilie, s-apropie pe nesimțite de el și-l bate pe umăr. SANDU-ALDEA, U. P. 52. Băiatul văzu... un moșneag cu părul și barba colilie și fără de ochi. POPESCU, B. IV 39.
colilíu adj. m.,
f. colilíe;
pl. m. și
f. colilíi
colilíu adj. m., f. colilíe; pl. m. și f. colilíi COL4(O)-/COLI-, -COLÍE, -COLÍTĂ elem. „colon, intestin”. (< fr. col/o/-, coli-, -colie, -colite,
cf. gr. kolon)
COLILÍU ~e (~i) Care este alb ca colilia; de culoarea coliliei. ◊ Părul alb-~ părul alb de tot; complet cărunt. [Sil. -li-liu] /<sb. kovilje colíe s.f. sg. (reg.) grâu fiert. COLILIU adj. alb. (Are părul ~.) Colilie dex online | sinonim
Colilie definitie
Intrare: colilie
colie subst. substantiv feminin