coledóc sms [At: DA ms / E: fr cohlédoque] (Atm) Canal prin care se varsă bila în duoden.

COLEDÓC, (1) coledocuri, s. n., adj. 1. S. n. Canal musculos, lung de aproape 8 cm, prin care se varsă bila în duoden. 2. Adj. Care se referă la coledoc (1). Canal coledoc. – Din fr. cholédoque, lat. choledochus.

COLÉDOC adj. (Anat.; în sintagma) Canal coledoc (și substantivat n.) = canal prin care se varsă fierea în duoden. – Din fr. cholédoque, lat. choledochus.

COLEDÓC adj. n. (Numai în expr.) Canal coledoc (și substantivat) = canal prin care se varsă fierea în duoden.

!coledóc1 adj. m.

!coledóc2 s. n., pl. coledócuri

coledóc adj. n., s. n.

COLEDÓC adj.n. Canal coledoc (și s.n.) = canal prin care se varsă bila în duoden. [< fr. cholédoque, cf. gr. chole – fiere, dochos – care poate conține].

COLEDÓC1 adj. canal ~ (și s. n.) = canal prin care se varsă bila în duoden. (< fr. cholédoque)

COLEDÓC adj. anat.: Canal ~ canal prin care fierea se scurge în duoden. /<fr. cholédoque, lat. choledochus

*coledóc n. (vgr. holedóhos, d. holé, fĭere, și déhomai, primesc. V. melan-colie, sin-ec-docă). Anat. Un canal pin care se duce fĭerea în duoden.

COLE- „fiere, bilă, hepatic, biliar”. ◊ gr. khole „fiere” > fr. cholé-, germ. id., engl. id., it. cole- > rom. cole-. □ ~cist (v. -cist), s. n., vezică biliară; ~cistectazie (v. cist/o-, v. -ectazie), s. f., dilatație a vezicii biliare; ~cistectomie (v. cist/o-, v. -ectomie), s. f., extirpare chirurgicală a vezicii biliare; ~cistendeză (v. cist/o-, v. -endeză), s. f., incizie a vezicii biliare, pentru scoaterea calculilor biliari; ~cistocinetic (v. cisto-, v. -cinetic), adj., (despre substanțe) care favorizează excreția bilei conținute în veziculă; ~cistocoledocostomie (v. cisto-, v. coledoco-, v. -stomie), s. f., operație chirurgicală de realizare a unei anastomoze între vezicula biliară și canalul coledoc; ~cistoduodenostomie (v. cisto-, v. duodeno-, v. -stomie), s. f., operație chirurgicală de creare a unei anastomoze între vezicula biliară și duoden; ~cistoenterostomie (v. cisto-, v. entero-, v. -stomie), s. f., operație chirurgicală de realizare a unei anastomoze între vezicula biliară și intestin; ~cistogastrostomie (v. cisto-, v. gastro-, v. -stomie), s. f., realizare operatorie a unei anastomoze între vezicula biliară și stomac; ~cistografie (v. cisto-, v. -grafie), s. f., radiografie a vezicii biliare cu ajutorul unei substanțe de contrast; ~cistopatie (v. cisto-, v. -patie), s. f., maladie a căilor biliare; ~cistopexie (v. cisto-, v. -pexie), s. f., fixare chirurgicală a vezicii biliare de peretele abdomenului; ~cistorafie (v. cisto-, v. -rafie), s. f., operație medicală de suturare a pereților vezicii biliare; ~cistostomie (v. cisto-, v. -stomie), s. f., intervenție chirurgicală de deschidere și de fixare la piele a vezicii biliare; ~cistotomie (v. cisto-, v. -tomie), s. f., deschidere operatorie a vezicii biliare; ~doc (v. -doc1), adj., s. n., (canal) prin care se varsă bila în duoden; ~lit (v. -lit1), s. n., calcul biliar; ~litotripsie (v. lito-, v. -tripsie), s. f., operație chirurgicală de strivire a calculilor biliari, fără deschidere a vezicii biliare; ~patie (v. -patie), s. f., nume generic pentru bolile căilor biliare; ~poieză (~poeză) (v. -poieză), s. f., proces de producere a bilei; ~ragie (v. -ragie), s. f., scurgere abundentă, parțială sau totală, a bilei către exterior; ~stază (v. -stază), s. f., stază provocată de întreruperea scurgerii bilei din căile biliare în intestin; ~terapie (v. -terapie), s. f., tratament al unor afecțiuni prin administrarea unor extracte de fiere de bou; ~urie (v. -urie), s. f., colurie*.