colécție sf [At: (a. 1849) URICARIUL XIII 378 / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr collection] 1 Adunare, strângere la un loc a unor obiecte, care, grupate împreună, au o valoare artistică, științifică, documentară, instructivă etc. 2 Serie de obiecte de același fel sau de aceeași categorie, care, adunate și dispuse sistematic, reprezintă o valoare artistică, științifică, documentară etc. 3 Culegere de opere literare sau științifice grupate după anumite criterii și apărute în cadrul unei edituri. 4 (Înv; nob) Chetă. 5 (Med) Puroi adunat în interiorul unui țesut bolnav sau într-o cavitate din organism.

COLÉCȚIE, colecții, s. f. 1. Serie de obiecte de același fel sau de aceeași categorie, care, adunate și dispuse sistematic, reprezintă o valoare artistică, științifică, documentară etc. ♦ Culegere de opere literare sau științifice grupate după anumite criterii și apărute în cadrul unei edituri. 2. Puroi adunat în interiorul unui țesut bolnav, într-un organ sau într-o cavitate a organismului. [Var.: (înv.) colecțiúne s. f.] – Din fr. collection, lat. collectio, -onis.

COLECȚIÚNE s. f. v. colecție.

COLÉCȚIE, colecții, s. f. 1. Serie de obiecte de același fel sau de aceeași categorie, care, adunate și dispuse sistematic, reprezintă o valoare artistică, științifică, documentară etc. ♦ Culegere de opere literare sau științifice grupate după anumite criterii și apărute în cadrul unei edituri. 2. Puroi adunat în interiorul unui țesut bolnav, într-un organ sau într-o cavitate a organismului. [Var.: (înv.) colecțiúne s. f.] – Din fr. collection, lat. collectio, -onis.

COLECȚIÚNE s. f. v. colecție.

COLÉCȚIE, colecții, s. f. 1. Serie de obiecte de același fel sau de aceeași categorie care, adunate la un loc și dispuse sistematic, au o valoare documentară, artistică, științifică etc. Colecție de timbre. ▭ Dacă în Ardeal este colecția de două sute diplome, toate slavone, în Moldova avem sute de mii de zapise. RUSSO, O. 78. 2. Culegere. [Alecsandri] primește cu fericire colecția de proverbe a lui A. Pann. IBRĂILEANU, SP. CR. 148. 3. Puroi adunat în interiorul unui țesut bolnav sau într-o cavitate a organismului. – Pronunțat: -ți-e. – Variantă: colecțiúne (GHICA S. A. 144) s. f.

COLECȚIÚNE s. f. V. colecție.

colécție (-ți-e) s. f., art. colécția (-ți-a), g.-d. art. colécției; pl. colécții, art. colécțiile (-ți-i-)

colécție s. f. (sil. -ți-e), art. colécția (sil. -ți-a), g.-d. art. colécției; pl. colécții, art. colécțiile (sil. -ți-i)

COLÉCȚIE s. v. culegere.

COLÉCȚIE s.f. 1. Serie de obiecte asemănătoare sau de aceeași categorie, prezentând o valoare documentară, artistică etc. ♦ Culegere (de opere literare și științifice). ♦ Totalitatea publicațiilor unei biblioteci. 2. Puroi colectat într-un țesut bolnav. [Gen. -iei, var. colecțiune s.f. / cf. fr. collection, lat. collectio].

COLECȚIÚNE s.f. v. colecție.

COLÉCȚIE s. f. 1. serie de obiecte de același fel, o valoare documentară, artistică etc., adunate și dispuse sistematic. 2. culegere (de opere literare și științifice). ◊ totalitatea publicațiilor unor biblioteci. 3. puroi colectat într-un țesut bolnav. (< fr. collection, lat. collectio)

COLÉCȚIE ~i f. 1) Ansamblu de obiecte clasate după anumite principii și colectate din curiozitate, din intenții estetice sau științifice. ~ de monede. ~ de insecte. 2) Serie de publicații formând o unitate, apărute în cadrul unei edituri. 3) Acumulare de puroi într-un organ, într-un țesut sau într-o cavitate a organismului. [Art. colecția; G.-D. colecției; Sil. -ți-e] /<fr. collection, lat. collectio, ~onis

colecți(un)e f. reunire de obiecte cari au oarecare raport laolaltă: colecțiune de cărți, tablouri.

*colecțiúne f. (lat. colléctio, -ónis, d. colligere. collectum, a culege). Adunare (culegere) de obĭecte care aŭ raport între ele: colecțiune de monete, de mărcĭ poștale, de fluturĭ. – Și -écție.

COLECȚIE s. culegere, (livr.) florilegiu. (O ~ de poezii.)

colécție-muzéu s. f. Colecție particulară de artă care a căpătat statut de muzeu ◊ „La Fălticeni [...] a fost deschisă colecția-muzeu a sculptorului Ion Irimescu, artist al poporului.” R.l. 14 II 75 p. 2 (din colecție + muzeu)

colecție (< lat. collectio; fr. collection), adunarea la un loc a unui număr variabil de piese din aceeași categorie sau eterogene și clasificarea lor metodică. Uneori c. cuprind piese de diferite origini: cântece pop., cântece în stil pop., etc. Ex.: Codex Caioni (sec. 17); c. Vulpian. Unele au consemnat numai poezie pop.: c. Alecsandri, Eminescu, Marienescu, G. Dem. Teodorescu etc. Până în sec. 20, c. de muzică pop. conțineau cântecele mai multor popoare: c. D. Speer (sec. 17), c. Sulzer și Szirmay (sec. 19). Preocupările pentru culegerea* literaturii și muzicii pop. europ. se manifestă întens îndeosebi începând cu sec. 17: Thiers, Perault; în sec. 18: Horvat, Tetiscev, Bellmann, Percy Thomas și W. Scott, Herder, Albert Fortes, Karadžić; în sec. 19: Willemarqué, frații Grimm etc. C. de folc., chiar „corectate” de către autorii lor, au o mare valoare artistică și documentară. În ultimul sec. publicarea c. se efectuează după o metodă riguroasă, materialul fiind clasificat după criterii morfologice.