Dicționare ale limbii române

12 definiții pentru coechipieră

COECHIPIÉR, -Ă, coechipieri, -e, s. m. și f. Membru al unei echipe de muncă sau al unei echipe sportive, considerat în raport cu ceilalți membri ai echipei. [Pr.: -pi-er] – Din fr. coéquipier.
COECHIPIÉR, -Ă, coechipieri, -e, s. m. și f. Membru al unei echipe de muncă sau al unei echipe sportive, considerat în raport cu ceilalți membri ai echipei. [Pr.: -pi-er] – Din fr. coéquipier.
COECHIPIÉR, coechipieri, s. m. Membru al unei echipe de muncă sau al unei echipe sportive, considerat în raport cu tovarășii săi. – Pronunțat: -pi-er.
coechipiér (-pi-er) s. m., pl. coechipiéri
coechipiéră (-pi-e-) s. f., g.-d. art. coechipiérei; pl. coechipiére
coechipiér s. m. (sil. -pi-er), pl. coechipiéri
coechipiéră s. f. → echipieră
COECHIPIÉR s. (SPORT) partener.
COECHIPIÉR s.m. Membru al unei echipe, al unei formații etc. în raport cu ceilalți membri ai echipei. [Pron. co-e-chi-pi-er. / cf. fr. coéquipier].
COECHIPIÉR, -Ă s. m. f. membru al unei echipe, al unei formații etc., în raport cu ceilalți membri ai echipei. (< fr. coéquipier)
COECHIPIÉR ~i m. Fiecare din cei doi sau mai mulți echipieri în raport unul față de celălalt. [Sil. -pi-er] /<fr. coéquipier
COECHIPIER s. partener. (~ într-o formație sportivă.)

Coechipieră dex online | sinonim

Coechipieră definitie

Intrare: coechipieră
coechipieră substantiv feminin
  • silabisire: -pi-er