ciobotărésc, ~eáscă a vz ciubotăresc

ciubotărésc, ~eáscă a [At: DA / Pl: ~ești / V: (reg) ciob~ / E: ciubotar + -esc] 2 (Reg) Cizmăresc (1-2).

CIOBOTĂRÉSC, -EÁSCĂ adj. v. ciubotăresc.

CIUBOTĂRÉSC, -EÁSCĂ, ciubotărești, adj. (Reg.) Cizmăresc. [Var.: ciobotărésc, -eáscă adj.] – Ciubotar + suf. -esc.

CIOBOTĂRÉSC, -EÁSCĂ adj. v. ciubotăresc.

CIUBOTĂRÉSC, -EÁSCĂ, ciubotărești, adj. (Reg.) Cizmăresc. [Var.: ciobotărésc, -eáscă adj.] – Ciubotar + suf. -esc.

CIUBOTĂRÉSC, -EÁSCĂ, ciubotărești, adj. (Mold.) De ciubotar, al ciubotarilor. Scule ciubotărești.

ciubotărésc (reg.) adj. m., f. ciubotăreáscă; pl. m. și f. ciubotăréști

ciubotărésc adj. m., f. ciubotăreáscă; pl. m. și f. ciubotăréști

CIUBOTĂRÉSC adj. v. cizmăresc.

CIUBOTĂRÉSC ~eáscă (~éști) pop. 1) Care ține de ciubotari; propriu ciubotarilor; cizmăresc. Scule ~ești. 2) Care ține de ciubotărie; specific ciubotăriei. /ciubotar + suf. ~esc

ciubotăresc adj. v. CIZMĂRESC.