Dicționare ale limbii române

12 definiții pentru ciolac

ciolác, ~ă [At: POLIZU / Pl: ~áci, ~áce / E: tc çulak] (Reg) 1-2 smf, a (Om) ciung (1). 3-4 smf, a (Om) schilod. 5-6 smf, a (Om) paralizat. 7 sm (Arg; la jocul de cărți) Valet.
CIOLÁC, -Ă, ciolaci, -ce, adj. (Reg.; despre mâini, picioare; p. ext. despre oameni) Ciung; schilod; paralizat. – Din tc. çolak.
CIOLÁC, -Ă, ciolaci, -ce, adj. (Reg.; despre mâini, picioare; p. ext. despre oameni) Ciung; schilod; paralizat. – Din tc. çolak.
CIOLÁC, -Ă, ciolaci, -e, adj. (Regional, despre mîini sau despre brațe, p. ext. despre oameni) Ciunt, ciung, schilod. Mînă, preoteasă, bate pe roibul, dă zor, parcă ești ciolacă, pîrjoîul se apropie și tu tremuri ca un cățel bolnav. DELAVRANCEA, S. 196.
ciolác (reg.) adj. m., pl. cioláci; f. ciolácă, pl. cioláce
ciolác adj. m., pl. cioláci; f. sg. ciolácă, pl. cioláce
CIOLÁC adj., s. v. ciung, ciunt.
ciolác (cioláci), s. m.1. Mutilat, invalid, șchiop, ciung. – 2. (Arg.) La jocul de cărți, valet, fante. Tc. çulak (Cihac, II, 566; Roesler 608; Șeineanu, II, 131; Lokotsch 437; Ronzevalle 79); cf. alb. tsoljak, bg., sb. çolak. – Der. ciolnav, adj. (bolnav, beteag) prin contaminare cu bolnav; ciolăci, vb. (a mutila).
CIOLÁC ~că (~ci, ~ce) înv. 1) (despre mâini) Care este retezat; ciunt. 2) (despre persoane) Care are o mână retezată; care nu are o mână. /<turc. çolak
ciolac a. ciung. [Turc. ČULAK].
cĭolác, -ă adj. (turc. čolak, čulak). Rar. Cĭunt.
ciolac adj., s. v. CIUNG. CIUNT.

ciolac definitie

ciolac dex

Intrare: ciolac
ciolac adjectiv