ciocăní [At: URECHE, ap. TDRG / V: cionc~ / Pzi: ~nésc, 3 ~néște, ciócăne / E: ciocan] 1 vta A lovi cu ciocanul într-un corp tare. 2 vta A bate cu un obiect tare Cf bocăni. 3 vi A bate repetat (cu degetul sau cu un obiect) într-un corp tare. 4 vi A bate cu degetul (îndoit) în ușă, în fereastră (pentru a solicita intrarea, pentru a atrage atenția etc.). 5 vt A lovi ușor cu degetele în toracele sau în abdomenul unui pacient, pentru a cerceta starea unor organe interne. 6-7 vti A lovi (ceva cu scopul de a sparge sau) în cineva pentm a-i provoca durere. 8 vt (Pfm) A ciocni în sănătatea cuiva. 9 vta (D. păsări) A lovi cu ciocul Cf toca, tocăni. 10 vt (Fig) A se certa cu cineva. 11 vt (Fig) A cicăli pe cineva Si: a pisa, a toca, a tocăni. 12 vtrr (Fam) A (se) bate ușor. 13 vi A lucra ceva lovind cu ciocanul. 14 vi (Pex) A lucra la unele lucruri (mărunte).

CIOCĂNÍ, ciocănesc, vb. IV. 1. Intranz. A bate repetat (cu degetul sau cu un obiect) într-un corp tare; spec. a bate cu degetul (îndoit) în ușă, în fereastră (pentru a solicita intrarea, pentru a atrage atenția etc.). ♦ Tranz. A lovi ușor cu degetele în toracele sau în abdomenul unui pacient, pentru a cerceta starea unor organe interne. ♦ Tranz. și refl. recipr. (Fam.) A (se) bate (ușor). 2. Intranz. A lucra ceva lovind cu ciocanul¹; p. ext. a face, a lucra unele lucruri (mărunte). 3. Tranz. Fig. A bate la cap; a cicăli, a pisa. [Prez. ind. și: ciócăn] – Din ciocan¹.

CIOCĂNÍ, ciocănesc, vb. IV. 1. Intranz. A bate repetat (cu degetul sau cu un obiect) într-un corp tare; spec. a bate cu degetul (îndoit) în ușă, în fereastră (pentru a solicita intrarea, pentru a atrage atenția etc.). ♦ Tranz. A lovi ușor cu degetele în toracele sau în abdomenul unui pacient, pentru a cerceta starea unor organe interne. ♦ Tranz. și refl. recipr. (Fam.) A (se) bate (ușor). 2. Intranz. A lucra ceva lovind cu ciocanul¹; p. ext. a face, a lucra unele lucruri (mărunte). 3. Tranz. Fig. A bate la cap; a cicăli, a pisa. [Prez. ind. și: ciócăn] – Din ciocan¹.

!ciocăní (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ciocănésc/ciócăn, imperf. 3 sg. ciocăneá; conj. prez. 3 să ciocăneáscă/să ciócăne

CIOCĂNÍ vb. a bate, a bocăni, a pocăni, (înv. și reg.) a suna, (reg.) a bontăni, a toca, a tocăni. (~ cineva la ușă.)

CIOCĂNÍ vb. v. bodogăni, cicăli, dăscăli, percuta, plictisi, sâcâi.

ciocăni vb. v. BODOGĂNI. CICĂLI. DĂSCĂLI. PERCUTA. PLICTISI. SÎCÎI.

CIOCĂNI vb. a bate, a bocăni, a pocăni, (înv. și reg.) a suna, (reg.) a bontăni, a toca, a tocăni. (~ cineva la usă.)

a o ciocăni la vârf expr. (adol., obs.) a se masturba.