cil1 sm [At: SIMIONESCU, F. R. 461 / Pl: A / E: fr cil] Prelungire protoplasmatică mobilă, în formă de fir subțire, a bacteriilor, a infuzorilor, a algelor și a unor celule animale, servind la locomoție și la deplasarea secrețiilor în organism.

cil2 am [At: H XIV, 359 / Pl: ~i / E: tc çil] (Buc; d. cai) În trei peri.

CIL, cili, s. m. Prelungire protoplasmatică mobilă, în formă de fire subțiri, a unor bacterii, a unor infuzori, a unor alge și a unor celule animale, care servește de obicei la locomoție și la deplasarea secrețiilor în organism. – Din fr. cil.

CIL, cili, s. m. Prelungire protoplasmatică mobilă, în formă de fire subțiri, a unor bacterii, a unor infuzori, a unor alge și a unor celule animale, care servește de obicei la locomoție și la deplasarea secrețiilor în organism. – Din fr. cil.

CIL, cili, s. m. (Uneori determinat prin «vibratil») Prelungire plasmatică în formă de fir a unor bacterii, a unor infuzorii sau a unor celule animale, animată de mișcări ritmice; la animalele unicelulare servește ca organ locomotor, iar la organismele superioare are funcții diverse.

cil s. m., pl. cili

cil s. m., pl. cili

CIL s.m. 1. Prelungire protoplasmatică filiformă a celulelor (la unele bacterii, la infuzori), având diferite funcții. 2. Păr al pleoapei. [< fr. cil, cf. lat. cilium].

CÍL s. m. 1. prelungire protoplasmatică filiformă mobilă la unele bacterii, alge, infuzori sau la unele celule din corpul metazoarelor, cu funcții diferite. 2. păr al pleoapei. (< fr. cil, lat. cilium, geană)

CIL ~i m. (la bacterii, infuzorii, alge etc.) Formație filiformă mobilă care servește la deplasarea sau la vehicularea unor secreții. ~ vibratil. /<fr. cil

cil adj. m. (reg., înv.; despre cai) în trei peri; gri.