18 definiții pentru chiomp
chiomp, chioámpă a [At: I. CR. VI, 135 / V: (reg) ~mb, ~oámbă, ciomb, cioámbă, chiom, ~oámă, schiomb, ~oámbă / Pl: ~i, ~oámpe / E: nct cf mg tömpe, tompă] (Reg) 1 Neatent. 2 Prost. 3 Care face fapte nesocotite. 4 Netot. 5 Împiedicat. 6 Neputincios. 7 Care abia-și mișcă mâinile și picioarele. 8 Șchiop. 9 Cu piciorul zdrobit. 10 Care nu vede foarte bine. 11 Care n-are vederi clare. 12 Miop. 13 (Spc; prin apropiere de chior) Chior (15). 14 Care se uită chiorâș. CHIOMB, CHIOÁMBĂ, chiombi, chioambe,
adj. (
Reg.; adesea substantivat)
1. Prost, nesocotit.
2. Care nu vede bine. [
Var.:
chiomp, chioámpă adj.] –
Et. nec. CHIOMP, CHIOÁMPĂ adj. v. chiomb. CHIOMB, CHIOÁMBĂ adj. v. chiomp. CHIOMP, CHIOÁMPĂ, chiompi, chioampe,
adj. (
Reg., adesea substantivat)
1. Prost, nesocotit.
2. Care nu vede bine. [
Var.:
chiomb, chioámbă, adj.] –
Et. nec. CHIOMB, CHIOÁMBĂ adj. v. chiomp. CHIOMP, CHIOÁMPĂ, chiompi, chioampe,
adj. (
Reg., adesea substantivat)
1. Prost, nesocotit.
2. Care nu vede bine. [
Var.:
chiomb, chioámbă, adj.]
!chiomb/chiomp (
reg.,
fam.)
adj. m.,
pl. chiombi/chiompi;
f. chioámbă/chioámpă,
pl. chioámbe/chioámpe
chiomp/chiomb adj. m., pl. chiompi/chiombi; f. sg. chioámpă/chioámbă, pl. chioámpe/chioámbe CHIOMB adj., s. v. bleg, miop, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău. CHIOMB adj. v. chiorâș, cruciș, încrucișat, pieziș, sașiu, strabic. Chiomb ≠ deștept, cuminte, inteligent, isteț, mintios, căpos, căpățânos, înțelept chiómb (chioámbă), adj. –
1. Miop, care nu vede bine. –
2. Nesocotit, prost. Origine necunoscută. DAR îl pune în legătură cu
mag. dialectal tömpe „prost”, dar cuvîntul
rom. este prea răspîndit pentru ca să i se poată atribui această origine (nu este sigură observația din DAR că se folosește numai în
Mold.,
Bucov. și
Trans. de Nord. Scriban propune
rus. temnyĭ „obscur” (pronunțat tjomnyĭ). –
Der. chiombăni (
var. chiompăni),
vb. (a lucra la lumină slabă, a-și strica ochii; a desluși cu greutate); chimbăneală,
s. f. (lucru făcut în condiții proaste de luminozitate); chiombie
s. f. (miopie). –
Cf. chiondorîș.
CHIOMP chioámpă (chiompi, chioámpe) reg. 1) Care nu vede bine. 2) Care vădește lipsă de inteligență; nătărău; netot; prost. [Monosilabic] /Orig. nec. chiomb a. miop. [Origină necunoscută].
chĭomb, chĭoámbă adj. (rus. tĭómnyĭ, scris temnyĭ, întunecat, întunecos. V.
temniță). Fam. Cu privirea’ntunecată, prost, bleot.
chiomb adj., s. v. BLEG. MIOP. NĂTĂFLEȚ. NĂTĂRĂU. NĂTÎNG. NEGHIOB. NEROD. NETOT. PROST. PROSTĂNAC. STUPID. TONT. TONTĂLĂU. chiomb adj. v. CHIORÎȘ. CRUCIȘ. ÎNCRUCIȘAT. PIEZIȘ. SAȘIU. STRABIC. Chiomp dex online | sinonim
Chiomp definitie