Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

19 defini╚Ťii pentru ceremonie

ceremon├şe sf [At: LET. II, 154/12 / V: (├«nv) cerim~, ╚Ť├órm~, ╚Ťe~, ╚Ťerim~, ╚Ťirm~ / A: cerem├│nie / Pl: ~ii / E: rs Đćepeđ╝ođŻđŞĐĆ, pn ceremonia, lat caerimonia, fr c├ęr├ęmonie] 1 Ansamblu de reguli ╚Öi forme protocolare practicate cu solemnitate la s─âv├ór╚Öirea unui cult religios Si: rit, ritual. 2 (Pex) Solemnitate oficial─â Si: parad─â, pomp─â. 3 (Pex) Moment solemn din existen╚Ťa unui individ (cununie, botez, ├«nmorm├óntare etc.) Cf fast, solemnitate, (├«vr) saltanat. 4-5 (Pex) Serbare (sau mas─â festiv─â) c─âreia i se d─â ├«nsemn─âtate, str─âlucire. 5 Manifesta╚Ťie ├«n cinstea unei persoane, primire solemn─â Cf alai. 6 Form─â de polite╚Ťe ├«n rela╚Ťiile sociale, marcat─â de solemnitate. 7 (Pex) Form─â de polite╚Ťe exagerat─â Cf fasoane. 8 (├Äe) F─âr─â ~ sau ~ii Familiar. 9 (├Äs) Maestru de ~ (sau -ii) Persoan─â care dirijeaz─â, dup─â protocol, desf─â╚Öurarea unei solemnit─â╚Ťi.
CEREMON├ŹE, ceremonii, s. f. Ansamblu de reguli, de forme exterioare, protocolare, obi╚Önuite la solemnit─â╚Ťi; parad─â, solemnitate, fast. ÔÖŽ Maestru de ceremonie (sau de ceremonii) = persoan─â ├«ns─ârcinat─â s─â dirijeze, dup─â protocol, desf─â╚Öurarea unei solemnit─â╚Ťi. ÔÖŽ Totalitatea formelor de polite╚Ťe folosite ├«n rela╚Ťiile dintre membrii societ─â╚Ťii. ÔÖŽ Form─â exterioar─â a unui cult (religios); slujb─â. [Var.: (├«nv.) ╚Ťerem├│nie s. f.] ÔÇô Din pol. ceremonia, fr. c├ęr├ęmonie, lat. caerimonia.
ȚEREMÓNIE s. f. v. ceremonie.
CEREMON├ŹE, ceremonii, s. f. Ansamblu de reguli, de forme exterioare, protocolare, obi╚Önuite la solemnit─â╚Ťi; parad─â, solemnitate, fast. ÔÖŽ Maestru de ceremonie (sau de ceremonii) = persoan─â ├«ns─ârcinat─â s─â dirijeze, dup─â protocol, desf─â╚Öurarea unei solemnit─â╚Ťi. ÔÖŽ Totalitatea formelor de polite╚Ťe folosite ├«n rela╚Ťiile dintre membrii societ─â╚Ťii. ÔÖŽ Form─â exterioar─â a unui cult (religios); slujb─â. [Var.: (├«nv.) ╚Ťerem├│nie s. f.] ÔÇô Din pol. ceremonia, fr. c├ęr├ęmonie, lat. caerimonia.
ȚEREMÓNIE s. f. v. ceremonie.
CEREMON├ŹE, ceremonii, s. f. Ansamblu de forme exterioare, protocolare, obi╚Önuite la solemnit─â╚Ťi sau la oficierea slujbelor religioase pentru a le da mai mult─â importan╚Ť─â ╚Öi str─âlucire; solemnitate, parad─â, fast. Ie╚Öind cu ceremonie mare din Constantinopole, merse de t─âb─âr├« la Daud-Pa╚Öa. B─éLCESCU, O. II 79. Ceremonia se sf├«r╚Öise. To╚Ťi felicitau pe tinerii so╚Ťi. NEGRUZZI, S. I 53. ÔŚŐ (├Än or├«nduirea feudal─â ╚Öi capitalist─â) Maestru de ceremonie (sau de ceremonii) = persoan─â ├«ns─ârcinat─â s─â supravegheze ╚Öi s─â dirijeze desf─â╚Öurarea, dup─â protocol, a unei solemnit─â╚Ťi.(Cu caracter neoficial) Totalitatea formelor de polite╚Ťe ├«n uz ├«n rela╚Ťiile sociale dintre membrii societ─â╚Ťii burgheze. Vizit─â de ceremonie. Te invit la o mas─â ├«n familie, f─âr─â ceremonie. ÔÖŽ (Familiar sau ironic) Dup─â ceremonia dulce╚Ťilor ╚Öi a cafelei, cucoana ├«ncepe a-╚Öi ar─âta turbanul. NEGRUZZI, S. I 239. ÔÇô Variant─â: (├«nvechit ╚Öi arhaizant) ╚Ťeremon├şe (SADOVEANU, Z. C. 114) s. f.
╚ÜEREMON├ŹE s. f. v. ceremonie.
CEREMON├ŹE, ceremonii, s. f. Ansamblu de forme exterioare, protocolare, obi╚Önuite la solemnit─â╚Ťi; parad─â, solemnitate, fast. ÔŚŐ (├Än or├ónduirea feudal─â ╚Öi capitalist─â) Maestru de ceremonie (sau de ceremonii) = persoan─â ├«ns─ârcinat─â s─â dirijeze, dup─â protocol, desf─â╚Öurarea unei solemnit─â╚Ťi. ÔÖŽ Totalitatea formelor de polite╚Ťe folosite ├«n rela╚Ťiile sociale dintre membrii societ─â╚Ťii. [Var.: (├Änv. ╚Öi arh.) ╚Ťerem├│nie s. f.] ÔÇô Fr. c├ęr├ęmonie (lat. lit. caerimonia).
ceremon├şe s. f., art. ceremon├şa, g.-d. art. ceremon├şei; pl. ceremon├şi, art. ceremon├şile
ceremon├şe s. f., art. ceremon├şa, g.-d. art. ceremon├şei; pl. ceremon├şi, art. ceremon├şile
CEREMON├ŹE s. 1. v. ceremonial. 2. v. solemnitate. 3. v. pomp─â. 4. v. parad─â. 5. v. serviciu.
CEREMON├ŹE s.f. Formalitate (mai ales de protocol) care se folose╚Öte la oficierea unui act solemn; solemnitate. ÔÖŽ Forma exterioar─â a unui cult (religios); slujb─â. ÔÖŽ Ansamblul formelor de polite╚Ťe, uzitate ├«n raporturile dintre membrii unei societ─â╚Ťi sau grup─âri sociale. [Gen. -iei. / < fr. c├ęr├ęmonie, cf. lat. ceremonia].
CEREMON├ŹE s. f. formalitate (de protocol) la oficierea unui act solemn; solemnitate. ÔŚŐ form─â exterioar─â a unui cult (religios). ÔŚŐ ansamblul regulilor de polite╚Ťe, prescrise ├«n raporturile dintre membrii unei societ─â╚Ťi, sau grup─âri sociale. (< fr. c├ęr├ęmonie, lat. caeremonia)
ceremon├şe (ceremon├şi), s. f. ÔÇô Parad─â, fast, etichet─â. ÔÇô Var. cerem├│nie, ╚Ťeremonie, ╚Ťerimonie, toate ├«nv. ÔÇô Mr. ╚Ťirimone. Lat. caerimonia, it. cerimonia (sec. XVII), ├«n parte prin intermediul pol. ceremonia, cerymonia (intermediarul rus., propus de Sanzewitsch 211 ╚Öi DAR, nu este posibil, av├«nd ├«n vedere data); cf. ngr. ¤ä¤â╬Á¤ü╬Á╬╝╬┐╬Ż╬»╬▒, alb. ─Źeremonie, bg. ceremonija. ÔÇô Der. ceremonial (var. ╚Ťeremonial), s. n. (totalitatea regulilor sau formelor de etichet─â ├«ntrebuin╚Ťate la o ceremonie); ceremonios, (var. ╚Ťeremonios), adj. (care se comport─â cu polite╚Ťe, solemn).
CEREMON├ŹE ~i f. 1) S─ârb─âtoare solemn─â; solemnitate. ~ nup╚Ťial─â. ÔŚŐ ~ religioas─â serviciu divin. 2) Eveniment solemn care se desf─â╚Öoar─â dup─â anumite reguli. 3) Respectare exagerat─â a convenien╚Ťelor; etichet─â excesiv─â. ╚Üinut─â de ~. ÔŚŐ Cu ~i ├«n mod prea festiv. F─âr─â ~i simplu; familiar. [Art. ceremonia; G.-D. ceremoniei; Sil. -ni-e] /<fr. c├ęr├ęmonie, lat. caerimonia
ceremonie f. 1. forma exterioar─â a cultului; 2. pomp─â, parad─â; 3. regule de polite╚Ť─â; 4. jena ce rezult─â din observarea acestor regule: a pr├ónzi f─âr─â ceremonie.
*cerem├│nie ╚Öi -├şe f. (lat. cerem├│nia ╚Öi caeri-; fr. c├ęr├ęmonie). Forma cultulu─ş. Pomp─â, gal─â, aparat, solemnitate: ╚Ťinut─â de ceremonie. Polite╚Ť─â, deferen╚Ť─â: vizit─â de ceremonie. A face ceremoni─ş, a te ar─âta foarte politicos. F─âr─â ceremoni─ş, f─âr─â formalit─â╚Ť─ş, intim. ÔÇô Vech─ş ╚Ťerem├│nie, pop. ╚Ť├«rm├│nie (pol. ceremonia, rus. -├│ni─şa). V. parad─â.
╚Ťerem├│nie, V. ceremonie.
CEREMONIE s. 1. ceremonial, etichet─â, protocol, regul─â, ritual, r├«nduial─â, tipic, (rar) rit, (├«nv.) politic─â. (Conform ~ de la curte...) 2. ceremonial, solemnitate. (~ ├«nm├«n─ârii unor decora╚Ťii.) 3. cinste, fast, parad─â, pomp─â, solemnitate. (L-a primit cu mult─â ~.) 4. gal─â, parad─â. (Uniform─â, ╚Ťinut─â de ~.) 5. (BIS.) oficiu, serviciu, slujb─â. (~ religioas─â.)

Ceremonie dex online | sinonim

Ceremonie definitie

Intrare: ceremonie
╚Ťeremonie substantiv feminin
ceremonie substantiv feminin