cantiniér, ~ă smf, a [At: CONTEMP., Seria II, 1949, 4 / 8 / P: ~ni-er / Pl: ~i, ~ e / E: fr cantinier] 1-2 (Persoană) care conduce o cantină (1).

CANTINIÉR, -Ă, cantinieri, -e, s. m. și f. Persoană care conduce o cantină. [Pr.: -ni-er] – Din fr. cantinier.

CANTINIÉR, -Ă, cantinieri, -e, s. m. și f. Persoană care conduce o cantină. [Pr.: -ni-er] – Din fr. cantinier.

CANTINIÉR, -Ă, cantinieri, -e, s. m. și f. Persoană care administrează o cantină. A fost solicitată... să, presteze o lună de serviciu voluntar în calitate de cantinieră. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 126, 4/8. – Pronunțat: -nier.

CANTINIÉR, -Ă, cantinieri, -e, s. m. și f. Persoană care conduce o cantină. [Pr.: -ni-er] – Fr. cantinier.

cantiniér (-ni-er) s. m., pl. cantiniéri

cantiniéră (-ni-e-) s. f., g.-d. art. cantiniérei; pl. cantiniére

cantiniér s. m. (sil. -ni-er), pl. cantiniéri

cantiniéră s. f. (sil. -ni-e-), g.-d. art. cantiniérei; pl. cantiniére

CANTINIÉR, -Ă s.m. și f. Administrator al unei cantine. [Pron. -ni-er. / cf. fr. cantinier].

CANTINIÉR, -Ă s. m. f. administrator al unei cantine. (< fr. cantinier)

CANTINIÉR ~a (~i, ~e) m. și f. Persoană care administrează o cantină. [Sil. -ni-er] /<fr. cantinier

cantinier m. cel ce ține o cantina.

*cantiniér, -ă s. (fr. cantinier, -ière, d. it cantiniere, -era). Acela saŭ aceĭa care ține o cantină. V. vivandieră.