calvár sn [At: MACEDONSKI, O. I, 82 / V: (înv) ~iu / Pl: ~uri, (nob) ~ re / E: fr calvaire, lat calvarium] 1 Martiriul lui Iisus. 2 (Rar) Ridicătură pe care s-a înfipt o cruce, pentru a înfățișa martiriul lui Iisus (de la Calvarium, numele latinesc al Golgotei). 3 Suferință îndelungată. 4 Încercare grea.

calvár s. n., pl. calváruri

CALVÁR s. 1. v. chin. 2. v. tortură.

Calvar ≠ voluptate

CALVÁR s.n. Chin, suferință; durere îndelungată. [Pl. -ruri, -re. / < fr. calvaire, cf. lat. calvarium].

CALVÁR s. n. chin, suferință; durere îndelungată, supliciu. (< fr. calvaire, lat. calvarium)

CALVAR s. canon, caznă, chin, durere, patimă, schingiuire, schingiuit, suferință, supliciu, tortură, (înv. și pop.) trudă, (pop.) muncă, (înv.) muncitorie, pasiune, pedeapsă, pedepsitură, rană, schingi, strădanie, strînsoare, trudnicie. (Supus la mare ~.)