Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
7 definiții pentru călăfătuire
călăfătuire sf [At: LTR / V: -Ifă- / P: ~tu-i-re / Pl: ~ri / E: călăfătui] Astupare, cu calafat, a găurilor dintre scândurile bordajelor sau ale punții unei nave în vederea etanșării Si: călăfătuit1.
CĂLĂFĂTUÍRE, călăfătuiri, s. f. Acțiunea de a călăfătui și rezultatul ei. – V. călăfătui.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
CĂLĂFĂTUÍRE, călăfătuiri, s. f. Acțiunea de a călăfătui și rezultatul ei. – V. călăfătui.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
călăfătuíre s. f., g.-d. art. călăfătuírii; pl. călăfătuíri
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
călăfătuíre s. f., g.-d. art. călăfătuírii; pl. călăfătuíri
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
CĂLĂFĂTUÍRE s. calfatare. (~ a punții unei nave.)
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
CĂLĂFĂTUIRE (< ngr.) s. f. Operație de astupare cu calafat a rosturilor dintre scîndurile bordajelor sau ale punții unei nave din lemn în vederea etanșării; peste calafat se toarnă un strat de bitum.
- sursa: DE 1993-2009
- permalink
Călăfătuire dex online | sinonim
Călăfătuire definitie
Intrare: călăfătuire
călăfătuire substantiv feminin
