bășicáre sf [At: CONTEMP, Seria II, 1949, nr. 158, 9/4 / V: beș- / Pl: ~cări / E: bășica] 1 Umplere de bășici (1). 2 (Fig) Batere a cuiva atât de tare, încât i se bășică trupul. 3 (Pan) Coșcovire a zugrăvelii sau a zidului.

beșicáre sf vz bășicare

BĂȘICÁRE, bășicări, s. f. Acțiunea de a (se) bășica. [Var.: (reg.) beșicáre s. f.] – V. bășica.

BEȘICÁRE s. f. v. bășicare.

BĂȘICÁRE, bășicări, s. f. Acțiunea de a (se) bășica. [Var.: (reg.) beșicáre s. f.] – V. bășica.

BEȘICÁRE s. f. v. bășicare.

BĂȘICÁRE s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) bășica. Bășicarea pielii în urma unei arsuri.

BĂȘICÁRE s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) bășica.

bășicáre s. f., g.-d. art. bășicắrii; pl. bășicắri

bășicáre s. f., g.-d. art. bășicării; pl. bășicări