bătucít, ~ă a [At: ȘEZ. I, 73 / Pl: ~iți, ~e / E: nct] (Reg; csnp) Bătătorit.

bătucít², ~ă a [At: SBIERA, P. 289 / Pl: ~iți, ~e / E: bătuci] 1 (Pfm) Bătătorit². 2 Plin de... 3 (Îla) – la cap Tâmpit. 4 (D. drumuri) Așternut cu nisip sau pietriș Si: (înv) șoseluit. 5 (D. părți ale corpului omenesc) Cu bătături. 6 (D. picioare) Care este plin de bătături. 7 (Mai ales d. lucruri; d. monede) Uzat. 8 (D. fructe) Zdrobit prin lovire. 9 (Reg) Desăvârșit.

bătucít¹ sn [At: DICȚ, ap. DA ms / Pl: ~uri / E: bătuci] 1 (Pfm) Bătătorire. 2 (Rar) Bătucire (2). 3 (Reg) Bătucire (3). 4 (Rar) Bătucire (4). 5 (Rar) Tocire. 6 (Rar) Bătucire (7).

BĂTUCÍT, -Ă, bătuciți, -te, adj. 1. (Despre pământ, mai ales despre drumuri sau poteci) Îndesat, bătătorit²; p. ext. pe care se umblă mult. 2. Cu pielea îngroșată, cu bătături (2). – V. bătuci.

BĂTUCÍT, -Ă, bătuciți, -te, adj. 1. (Despre pământ, mai ales despre drumuri sau poteci) Îndesat, bătătorit²; p. ext. pe care se umblă mult. 2. Cu pielea îngroșată, cu bătături (2). – V. bătuci.

BĂTUCÍT, -Ă, bătuciți, -te, adj. 1. (Mai ales despre pămînt, în special despre drumuri sau poteci, mai rar despre o materie sfîrîmicioasă, prăfoasă sau afinată) Bătut bine, călcat (cu picioarele), îndesat, întărit, bătătorit. Loc bătucit. Arie bătucită. ▭ Pe zăpezile bătucite pașii cailor sunau ca pe pod. SADOVEANU, B. 152. Cîtu-i Sibiiu de mare, Numai o uliță are Bătucită cu năsip, Merg cătanele tot rînd. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 303. ♦ (Despre fructe) Lovit, bătut (de un obiect tare) și înmuiat în locul unde a fost lovit. ♦ Fig. (Despre ființe) Lovit, zdrobit (în bătaie). Ieșind... bătucit cum îi mărul, din casă, s-au dus. SBIERA, P. 289. 2. (Despre mîini, picioare etc.) Cu pielea îngroșată, înăsprită, cu bătături.

BĂTUCÍT, -Ă, bătuciți, -te, adj. 1. (Despre pământ, mai ales despre drumuri sau poteci) Îndesat, bătătorit. 2. (Despre mâini sau picioare) Cu pielea îngroșată, cu bătături (2). – V. bătuci.

BĂTUCÍT adj. v. bătătorit.

bătucit adj. v. BĂTĂTORIT. BĂTUT. ÎNDESAT.