5 definiții pentru bălăcărit
bălăcărít2, ~ă a [At: DA / Pl: ~iți, ~e / E: bălăcări] (Pfm) 1 Înjurat2. 2 Batjocorit2. bălăcărít1 sn [At: DA / E: bălăcări] 1-3 Bălăcărire (1-3). BĂLĂCĂRÍ, bălăcăresc,
vb. IV.
1. Refl. și
intranz. (Rar) A (se) bălăci.
2. Refl. recipr. și
tranz. Fig. (
Fam.) A (se) certa, a (se) batjocori, spunând (sau spunându-și) cuvinte injurioase. –
Cf. scr. balakati. bălăcărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăcărésc, imperf. 3 sg. bălăcăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. bălăcăreáscă A SE BĂLĂCĂRÍ mă ~ésc intranz. pop. (despre persoane) A face schimb de vorbe de ocară (unul cu altul); a se certa; a se gâlcevi; a se sfădi. /<sb. balakati Bălăcărit dex online | sinonim
Bălăcărit definitie