Dicționare ale limbii române

5 definiții pentru bălăcărit

bălăcărít2, ~ă a [At: DA / Pl: ~iți, ~e / E: bălăcări] (Pfm) 1 Înjurat2. 2 Batjocorit2.
bălăcărít1 sn [At: DA / E: bălăcări] 1-3 Bălăcărire (1-3).
BĂLĂCĂRÍ, bălăcăresc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. (Rar) A (se) bălăci. 2. Refl. recipr. și tranz. Fig. (Fam.) A (se) certa, a (se) batjocori, spunând (sau spunându-și) cuvinte injurioase. – Cf. scr. balakati.
bălăcărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bălăcărésc, imperf. 3 sg. bălăcăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. bălăcăreáscă
A SE BĂLĂCĂRÍ mă ~ésc intranz. pop. (despre persoane) A face schimb de vorbe de ocară (unul cu altul); a se certa; a se gâlcevi; a se sfădi. /<sb. balakati

Bălăcărit dex online | sinonim

Bălăcărit definitie

Intrare: bălăcărit
bălăcărit