BĂLĂ s. v. amantă, concubină, iubită, prietenă.

băl a. 1. alb, vorbind de oi (în opozițiune cu laiu); 2. în Banat: frumos, mândru (în cântecele populare); 3. în Oltenia: bălă, lele, țărancă. [Slav. BIELŬ, alb].

bălă s. v. AMANTĂ. CONCUBINĂ. IUBITĂ. PRIETENĂ.