21 definiții pentru butură
bútură sf [At: LB / V: (Mun) ~re, ~ túr, ~ tór, (Ban) ~toáră, ~ toáre / A: butúră / Pl: ~ri și ~ re / E: cf butuc] 1 Butuc (2). 2 Buștean (1). 3 (Îf butură) Jgheab de fântână Cf știubei, buddâi. 4 (Îaf) Butuc (12) de viță. 5 (Îaf) Fir de papură. 6 (Îf butură, buture, butoară, butoare) Scorbură. 7 (Îf butoară, butoare; pgn) Gaură. 8 Butonieră (1). BÚTURĂ, buturi,
s. f. (
Reg.)
1. Butuc (
1); buturugă.
2. Bucată de lemn cu noduri și cu alte defecte, care se despică și se prelucrează și este considerată ca sortiment inferior al lemnului de foc; ciot.
3. Trunchi scorburos; butoarcă. [
Var.:
bútur, búture s. m.] –
Cf. butuc. BÚTURĂ, buturi,
s. f. (
Reg.)
1. Butuc (
1); buturugă.
2. Bucată de lemn cu noduri și cu alte defecte, care se despică și se prelucrează și este considerată ca sortiment inferior al lemnului de foc; ciot.
3. Trunchi scorburos; butoarcă. [
Var.:
bútur, búture s. m.] –
Cf. butuc. BÚTURE, buturi,
s. m. Butuc, buștean, buturugă. Drăgan sta oropsit p-un buture de stejar. DELAVRANCEA, S.28. Fluture, Fluture, Flutură pe buture. TEODORESCU, P. P.
190. BÚTUR, buturi,
s. m. Partea noduroasă din trunchiul unui arbore, rămasă nedespicată. – Din
but[uc] +
suf. -ur.
BÚTURĂ, buturi,
s. f. (
Reg.)
1. Butuc; buturugă.
2. Ciot.
3. Trunchi scorburos. – Din
but[uc] +
suf. -ură.
BÚTURE, buturi,
s. m. (
Reg.) Butuc
(1). – Din
but[uc] +
suf. -ure.
bútură (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. búturii;
pl. búturi
bútură s. f., g.-d. art. búturii; pl. búturi BÚTURĂ s. v. buștean, butuc, buturugă, ciot, mișină, scorbură. buture m. scorbură de arbore: buture de stejar. [V. butuc].
bútură f., pl. ĭ (cp. cu budăĭ). Trans. Scorbură.
butură s. v. BUȘTEAN. BUTUC. BUTURUGĂ. CIOT. MIȘINĂ. SCORBURĂ. bútur, buturi, s.m. – (reg.) Resturi: „Numa buturile i-s aici” (Apșa de Jos). ♦ (onom.) Butur, nume de familie cu frecvență redusă în Maramureș. – Din but(uc), prin substituirea finalei + suf. -ur (DLRM). Butură dex online | sinonim
Butură definitie
Intrare: butură
butură substantiv feminin