Dicționare ale limbii române

7 definiții pentru burzuluire

burzuluíre sf [At: CANTEMIR, IST. 51 / Pl: ~iri / E: burzului] (Pop) 1 Zbârlire. 2 Iritare. 3 Revoltă.
BURZULUÍ, burzuluiesc, vb. IV. Refl. 1. A se mânia brusc; a se răsti (la cineva); a se bursuca. ♦ Fig. (Despre vreme) A se schimba în rău. ♦ Refl. și tranz. fact. (Înv.) A (se) răscula, a (se) răzvrăti. 2. (Despre păr) A se zbârli. ◊ Expr. (Tranz.; fam.) A-și burzului creasta = a se grozăvi, a se îngâmfa. – Din magh. borzolni.
burzuluí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. burzuluiésc, imperf. 3 sg. burzuluiá; conj. prez. 3 sg. și pl. burzuluiáscă
BURZULUÍ vb. v. ciufuli, înfuria, mânia, răcni, răscula, răsti, răzvrăti, revolta, ridica, striga, supăra, țipa, urla, zbiera, zbârli.
burzuluí (-uésc, -ít), vb.1. (Rar) A zbîrli, a ciufuli. – 2. A se răscula, a se răzvrăti, a se ridica. Mag. borzolni „a zbîrli” (DAR), poate contaminat cu pol. burzyć „a tulbura”, burzić się „a se răscula” (Cihac, II, 35). – Der. burzuluială, s. f. (răscoală, rebeliune); burzuluitor, adj. (înv., ațîțător; revoltător, scandalos).
A BURZULUÍ ~iésc tranz. A face să se burzuluiască. /<ung. borzolni
A SE BURZULUÍ mă ~iésc intranz. 1) înv. A se ridica la luptă (împotriva nedreptăților sociale și economice); a face răscoală; a se răscula; a se răzvrăti; a se revolta. 2) pop. A se mânia brusc. 3) pop. (despre timp) A se schimba în rău; a deveni nefavorabil; a se strica. 4) pop. (despre păr) A se face vâlvoi; a se zbârli; a se ciufuli. /<ung. borzolni

Burzuluire dex online | sinonim

Burzuluire definitie

Intrare: burzuluire
burzuluire