Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru bursucă

bursúcă sf [At: DA / Pl: ? / E: bursuc] 1 Femela bursucului (1). 2 (Reg) Plantă mică, păroasă, cu flori violete, în fonnă de spic (Barbisia alpina).
BURSÚCĂ, bursuce, s. f. Plantă erbacee mică, cu flori violete-închis, așezate în formă de spic la vârful tulpinii și fructe capsule (Bartsia alpina). – Din bursuc.
BURSÚCĂ, bursuce, s. f. Plantă erbacee mică, cu flori violet-închis, așezate în formă de spic la vârful tulpinii și fructe capsule (Bartsia alpina). – Din bursuc.
BURSÚCĂ, bursuce, s. f. Plantă erbacee mică, cu flori violete-închise, așezate în formă de spic la vârful tulpinii (Bartsia alpina). – Din bursuc.
bursúcă (plantă) s. f., g.-d. art. bursúcei; pl. bursúce
bursúcă (plantă) s. f., g.-d. art. bursúcei; pl. bursúce
BURSÚCĂ ~ce f. Plantă erbacee de înălțime mică, cu flori de culoare violet-închisă, dispuse în spic la vârful tulpinii, și cu fructe capsule. /Din bursuc
bursucă f. 1. femeiușca bursucului; 2. mică plantă cu frunzele obtuz dințate pe margine și corola păroasă (Bartsia alpina).
BURSÚCĂ (< bursuc) s. f. Mică plantă erbacee (5-15 cm) din familia scrofulariaceelor, cu flori violet-închis, dispuse în spic, și fructe capsule, răspîndită în regiunea alpină și subalpină (Bartsia alpina).

Bursucă dex online | sinonim

Bursucă definitie

Intrare: bursucă
bursucă substantiv feminin