buráre sf [At: DN³ / Pl: ~rări / E: bura²] 1 Astupare cu material special (argilă, nisip etc.) a spațiului gol, neocupat de exploziv, dintr-o gaură de mină sau dintr-o sondă de minare Si: buraj (1). 2 Îndesare a balastului sub traversele liniei de cale ferată Si: buraj (2).

BURÁRE, burări, s. f. Acțiunea de a bura²; buraj. ◊ Burarea căii = îndesare manuală sau cu mijloace mecanizate a balastului sub traversele unei linii de cale ferată. – V. bura².

BURÁRE, burări, s. f. Acțiunea de a bura²; buraj. ◊ Burarea căii = îndesare manuală sau cu mijloace mecanizate a balastului sub traversele unei linii de cale ferată. – V. bura².

BURÁRE, burări, s. f. Acțiunea de a bura².

buráre s. f., g.-d. art. burắrii; pl. burắri

buráre s. f., g.-d. art. burării; pl. burări

BURÁRE s. buraj, (rar) stupă, (reg.) astupuș, fultuială. (~ într-o mină.)

BURÁRE s.f. Acțiunea de a bura și rezultatul ei; buraj. [< bura].

BURARE s. buraj, (rar) stupă, (reg.) astupuș, fultuială. (~ într-o mină.)