12 definiții pentru buluci
bulucí vr [At: URECHE, ap. LET. I, 118/4 / V: ~ugí / Pzi: -cesc / E: buluc + -i] 1 A se aduna. 2 (D. oaste) A se alinia pe rânduri. 3 (Pex; asr) A se îngrămădi. BULUCÍ, bulucesc,
vb. IV.
Refl. (
Pop.) A se îmbulzi (
1), a se îngrămădi. – Din
buluc. BULUCÍ, bulucesc,
vb. IV.
Refl. (
Pop.) A se îmbulzi (
1), a se îngrămădi. – Din
buluc. BULUCÍ, bulucesc,
vb. IV.
1. Refl. A se aduna grămadă, a se strînge la un loc; a se concentra, a se îngrămădi. Străpunseră gloata înghiontindu-se și dînd din coate, și se buluciră în jurul celor doi. DUMITRIU, B. F. 111. Se perindau unii după alții nori cenușii și se buluceau deasupra Dropiilor, astupînd zarea amiezii. SADOVEANU, M. C. 149. Oamenii noștri s-au bulucit în trei locuri și așteaptă numai poruncă de la măria-sa; i-or împresura și i-or stropși cu furcile [pe turci]. SADOVEANU, N. P. 193. ♦
Tranz. (Cu privire la ființe; urmat de determinări introduse prin
prep. «spre») A îmbulzi, a înghesui. În preajma mănăstirii un vuiet surd creștea și... o mișcare înfrigurată tot mai mult bulucea lumea necunoscută spre sfîntul locaș. SADOVEANU, O.I 525.
2. Tranz. A face pe cineva să înainteze; a împinge, a îndemna, a îmboldi. Luau vitele, turmele, bulucindu-le cu ghioaga. CAMILAR, T. 124.
BULUCÍ, bulucesc,
vb. IV.
Refl. și
tranz. A (se) aduna grămadă, a (se) strânge la un loc; a (se) îngrămădi. – Din
buluc. !bulucí (a se ~) (
fam.)
vb. refl.,
ind. prez. 3
sg. se bulucéște,
imperf. 3
sg. se buluceá;
conj. prez. 3 să se buluceáscă
bulucí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bulucésc, imperf. 3 sg. buluceá; conj. prez. 3 sg. și pl. buluceáscă BULUCÍ vb. v. grămădi, îmbulzi, îndesa, înghesui, îngrămădi. A SE BULUCÍ mă ~ésc intranz. (despre ființe) A se aduna buluc; a se îngrămădi în număr mare într-un spațiu restrâns, împingându-se în dezordine; a se îmbulzi; a se înghesui. /Din buluc bulucì v. Mold. a se strânge la un loc: se buluciră ca oile. [Lit. a se îngloti ca cetele sau bulucurile de ostași].
bulucésc v. tr. (d. buluc 2). Adun, masez: a buluci oastea. V. refl. Oastea s’a bulucit. V. intr.: supt salcie buluceaŭ oile (la umbră). V.
stolesc 1. buluci vb. v. GRĂMĂDI. ÎMBULZI. ÎNDESA. ÎNGHESUI. ÎNGRĂMĂDI. Buluci dex online | sinonim
Buluci definitie
Intrare: buluci
buluci verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a