bucși2 vt [At: VICIU, GL. / Pzi: ~ șesc / E: nct] (Reg) 1 A lovi cu putere. 2 A umple până la refuz Si: a îndesa. 3 A podidi (sângele).

bucșíre sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: bucși] (Reg; nob) 1 Lovire cu putere. 2 Umplere până la refuz. 3 Sângerare.

BUCȘÍ, bucșesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) 1. A îndesa, a umple până la refuz. 2. A-l podidi (sângele). – Et. nec.

bucșí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. bucșésc, imperf. 3 sg. bucșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. bucșeáscă

BUCȘÍ vb. v. burduși, ghemui, îndesa, înghesui, îngrămădi, năpădi, podidi, ticsi, umple.

A BUCȘÍ ~ésc tranz. reg. (obiecte) A vârî cu forța într-un spațiu (ca să încapă mai mult); a îndesa; a înghesui. /Orig. nec.