brezát, ~ă a [At: ALAS 19 I 1930, 6/4 / Pl: ~ați, ~e / E: breza] (Nob) Cu pete sau cu dungi.

BREZÁ, brezez, vb. I. (Reg.) Tranz. 1. A murdări, a păta. 2. A astupa cu lut spărturile din pereți înainte de a-i vărui. – Din breaz.

brezá vb., ind. prez. 1 sg. brezéz, 3 sg. și pl. brezeáză

BREZÁ, brezez, vb. I. A găti înăbușit într-un recipient acoperit (brezieră), cu puțin lichid, fără ca acesta să acopere preparatul, timp îndelungat, la foc mic (carne de categoria a doua, păsări și pești întregi, legume).